Coeficienţi de recalculare a taxelor de păşunat în funcţie de aşezarea, dotarea, modul de folosire şi încărcarea păşunilor
De exemplu, pentru o păşune din zona colinară de categoria a III-a, pentru o vacă (= 1 UVM) de lapte s-ar percepe 72 lei în condiţii ideale de păşunat, cu coeficientul maxim (cifra 1,00 din total).
În cazul în care se află la 2 km distanţă de vatra satului (coeficient 0,85), posedă umbrar forestier (0,80), animalele au acces permanent la apă (1,00), se păşunează neraţional cu amestec de specii de animale: vaci, bivoliţe, cai, oi, capre, porci, gâşte, raţe etc. (0,40), cu o încărcare mai mare de 50% (0,65), se ajunge la un coeficient mediu de: (0,85+0,80+1,00+0,40+0,65) : 5 = 0,74, după care se va percepe numai 74% din plafonul maxim, respectiv 53 lei/vacă de lapte.
În acest mod, de la o păşune la alta, se stabilesc corecţiile faţă de situaţia ideală de folosire cu animale.
Alte metode de calcul
Alte sisteme mai empirice de stabilire a taxelor de păşunat ar fi:
• preţul unui litru de lapte pe zi de păşunat, la vacile de lapte;
• preţul a 100 grame spor greutate vie pentru o zi de păşunat cu tineretul taurin;
• preţul a 10 grame spor greutate vie pentru o zi de păşunat cu tineretul ovin;
• preţul unui sac (50 kg) complexe (15x15x15) pentru 1 ha de păşune sau 2 saci din acest îngrăşământ chimic pentru o taurină adultă (UVM) pe un sezon de păşunat;
• alte echivalente convenite de consilierii primăriei.
Fondul pastoral şi păşunatul
După sintetizarea unor date de peste şapte decenii de cercetare pratologică românească, a fost posibilă o apreciere estimativă a capacităţii de păşunat pentru cele 3 milioane ha de păşuni naturale din ţara noastră, care este aproximativ de 1,5 milioane UVM, revenind circa 0,5 UVM/ha pe o durată medie de păşunat de 135 zile.
Dacă s-ar percepe 5% din valoarea produselor animaliere, atunci taxa de păşunat ar ajunge la un nivel mediu de 83 lei/UVM, respectiv un total de circa 124,5 milioane lei pentru întreaga suprafaţă a fondului pastoral (3 milioane ha) sau 41,5 lei/ha, cu care se pot cumpăra doar 42 kg îngrăşăminte complexe, nici măcar un sac întreg.
Îmbunătăţirea pajiştilor naturale prin fertilizare la nivelul de 100 kg/ha de azot substanţă activă, întreţinerea şi folosirea raţională, ar face posibilă triplarea producţiei de iarbă, realizarea unei încărcări medii de 1,5 UVM/ha şi a unor producţii animaliere pe cele 3 milioane ha de păşuni exprimate în lapte de vacă în valoare actuală de 7,5 miliarde de lei pe an.
Astfel ne-am putea alege cu o avuţie inestimabilă, de peste 2,1 miliarde Euro, actualmente insuficient valorificată.
Prin aceste măsuri, fondul pastoral al ţării ar putea asigura păşunatul a 4,5 milioane UVM pe o durată de 135-150 zile, cu efecte deosebite în ansamblul economiei naţionale.
E vremea păşunilor
O acţiune deosebită ar fi reconsiderarea unei Săptămâni a păşunilor în perioada 16-22 aprilie, după Luna pădurii (15 martie-15 aprilie), înainte de începerea tradiţională a păşunatului la români (23 aprilie, de Sf. Gheorghe).
În toate aceste acţiuni, primarul comunei a fost şi trebuie să fie, pe mai departe, principalul animator şi organizator privind realizarea acţiunilor pentru îmbunătăţirea şi folosirea raţională a pajiştilor aflate în dăvălmăşie. În trecut, izlazul comunal şi în general, gospodărirea pajiştilor sătenilor era cartea de vizită a primarilor, după care erau aleşi în această funcţie. Aşadar, alegeţi-vă pe viitor noul primar şi în funcţie de ce a făcut pentru fondul pastoral al colectivităţii sau ce are sau a avut de gând şi promite că va face sau a făcut, spre binele alegătorilor.
La efortul general al comunităţii, exprimat prin utilizarea judicioasă a fondurilor rezultate din taxele de păşunat şi aportul propriu prin muncă al posesorilor de animale, este necesar să participe şi Guvernul, prin fonduri specifice alocate din bugetul ţării.
La fel este necesar să atragem fonduri de la Uniunea Europeană pentru îmbunătăţirea şi folosirea raţională a pajiştilor din spaţiul rural, întrucât comunitatea singură nu poate ieşi atât de repede şi uşor din acest mare impas, hotărâtor pentru viitorul zootehniei româneşti.
Articol publicat în revista Ferma nr.(2)46/2007
