Buha semănăturilor (larvă aflată în ultimul stadiu de dezvoltare)

Era considerată o specie de importanţă secundară la porumb şi la floarea soarelui, dar în ultimii ani a devenit unul dintre principalii dăunători la aceste culturi.

Tratamentul seminţelor pentru combaterea răţişoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis) sau al viermilor sârmă (Agriotes spp.) avea efect şi în combaterea larvelor buhei semănăturilor (o denumire populară folosită este „viermii cenuşii”). Lipsa tratamentului seminţelor a avut ca efect creşterea atacurilor speciilor de insecte dăunătoare, considerate de importanţă secundară. Cel mai probabil, buha semănăturilor s-a înmulţit, ajungând în prezent un dăunător principal.

Plante de floarea soarelui retezate de la colet de larvele Buhei semănăturilor

ZONE ŞI CONDIŢII PRIELNICE

În literatura de specialitate se menţiona faptul că, în România, buha semănăturilor (A. segetum) se găseşte în toate zonele ţării, cele mai favorabile fiind regiunile cu soluri umede, aluviale, cum ar fi în lunca şi bălţile Dunării, în Moldova sau în Banat. În ultimii ani s-au semnalat atacuri ridicate şi în zone considerate mai secetoase, cum sunt cele din sud-estul ţării. Au existat situaţii când culturile de floarea soarelui şi de porumb au fost compromise în urma atacului larvelor, fermierii fiind nevoiţi să semene din nou.

buha protectia plantelor 003 Buha semănăturilor - un pericol pentru prăşitoare — Plante de floarea soarelui retezate de la colet de larvele Buhei semănăturilor

REUŞEŞTE SĂ TREACĂ PESTE IARNĂ

Cum a ajuns buha semănăturilor să deranjeze an de an fermierii din sud-estul ţării şi nu numai? Există mai multe explicaţii. Schimbările climatice favorizează majoritatea speciilor de insecte dăunătoare culturilor agricole, inclusiv buha semănăturilor. Această specie iernează ca larvă complet dezvoltată, în sol, la o adâncime cuprinsă între 20 şi 40 cm. Larvele rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii şi la excesul de umiditate. Iar o iarnă mai caldă înseamnă posibilitatea ca mai multe larve hibernante să supravieţuiască sezonului rece. Dacă avem mai multe larve în primăvară, creşte presiunea de infestare. Cu cât acestea sunt mai active, cu atât posibilitatea să producă pagube porumbului şi florii soarelui este mai mare, mai ales în cazul în care nu s-a efectuat tratamentul seminţelor.

TREI GENERAŢII PE AN ÎN LOC DE DOUĂ

Buha semănăturilor are două generaţii pe an. Prima generaţie este periculoasă pentru prăşitoare în primăvară, în timp ce a doua este periculoasă în toamnă, pentru cereale. În condiţii climatice normale, larvele hibernante urcau în stratul superficial al solului, se hrăneau pentru o scurtă perioadă de timp, apoi se retrăgeau pentru împupare, iar după 2-3 săptămâni apăreau fluturii. Calendaristic, aceştia apăreau la sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie. Ei bine, în urma monitorizării pe care o fac la INCDA Fundulea, cu ajutorul capcanelor feromonale, am constatat că în ultimii trei ani fluturii apar cu o lună mai repede decât s-a menţionat în literatura de specialitate, încă de la sfârşitul lui aprilie! Şi mai interesant este faptul că ultimele capturi au apărut în capcane, pe 16 noiembrie în 2021, respectiv 25 noiembrie în 2022 şi 2 decembrie, 2023! În literatură se menţiona că fluturii care apar în iulie-august pun bazele celei de-a doua generaţii, nefiind menţionat zborul fluturilor în octombrie sau noiembrie. În urma monitorizării, am constatat că în anii 2021, 2022 şi 2023, la INCDA Fundulea, au fost trei generaţii ale buhei semănăturilor (A. segetum), cu una în plus, faţă de cum este menţionat în literatura de specialitate autohtonă. Care este cauza? Creşterea temperaturilor faţă de mediile multianuale.

PREVENŢIE ŞI COMBATERE

Ce putem face ca să ţinem dăunătorul departe de porumb şi de floarea soarelui? Mai ales că larvele pot reteza plăntuţele de la colet, dacă atacul are loc imediat după răsărirea culturilor prăşitoare? Tratamentul seminţelor cu insecticide sistemice, pentru care s-a dat o autorizare temporară şi în acest an, este un fel de asigurare pentru reuşita culturilor din prima, fără să fie nevoie să se mai semene din nou.

În literatura de specialitate se făcea referire la arătura adâncă de toamnă şi la lucrarea solului cu discul, ca măsuri agrotehnice pentru limitarea numărului larvelor şi pupelor. În prezent, tot mai mulţi fermieri practică sistemul de lucrări minime ale solului „minimum tillage” iar unii sunt tentaţi să treacă la sistemul „no tillage”. Avantajele acestor sisteme pentru sol sunt incontestabile şi au fost dovedite în urma multor cercetări ştiinţifice. Dar, conform zicalei „câştigi pe o parte, piezi pe altă parte”, pierderea în cazul sistemelor de lucrări minime ale solului o reprezintă faptul că nu prea se mai poate controla rezerva de dăunători, la fel cum se întâmplă în cazul arăturii.

Buha semănăturilor, adulţi prinşi în capcană

PÂRLOAGA ESTE UN FOCAR ACTIV

Buha semănăturilor este un dăunător polifag: pe lângă plantele de cultură, atacă multe specii de buruieni. Femelele îşi depun ouăle pe partea inferioară a frunzelor de troscot, ştir, volbură, lobodă sau pălămidă, adică exact speciile de buruieni cele mai întâlnite în „bătătura” noastră. Prin urmare, combaterea acestor buruieni este esenţială dacă vrem să ţinem sub control populaţia buhei semănăturilor. Două probleme vor fi aici:

Prima este legată de reducerea, în viitor, a sortimentului de erbicide disponibile pentru combaterea buruienilor.
A doua este legată de noile norme de eco-condiţionalitate, care prevăd ca fermierul să menţină în fiecare an câteva procente din teren necultivat. Or, fix în pârloagă se găsesc acele plante unde femelele pot să-şi depună ouăle. Deci, conform zicalei „drumul spre iad este pavat cu bune intenţii”, la fel se poate întâmpla şi cu pârloaga. Aceasta poate să devină focar de dăunători. Măsurile de înverzire nu se pot aplica peste tot în Europa la fel.

Dacă avem mai multe larve de Buha semănăturilor în primăvară, creşte presiunea de infestare!