Bogdan Soare a ajuns la o concluzie amară: „Grâul românesc nu mai e panificabil”.

Unul dintre cei mai cunoscuți fermieri din Ialomița, Bogdan Soare, care cultivă 2.400 hectare de teren în Bărăgan – trage un semnal de alarmă dur: agricultura a intrat în zonă de risc maxim.

A fost anul în care Bărăganul a avut apă, dar n-a avut profit.

RAPIȚA: SEMĂNATĂ LA TIMP, RĂSĂRITĂ ÎN OCTOMBRIE

„Am plecat prost din toamnă. Rapița a fost semănată la timp, dar n-a avut apă. A răsărit abia pe 27 octombrie, în 2-4 frunze. Așa a intrat în iarnă”, povestește fermierul.

Situația s-a complicat după ploi: „Au căzut torențial 200 l/mp în 48 de ore și au antrenat pământul dizlocat de la semănat peste sămânță. În loc de 3 cm, a îngropat-o la 6 cm sau mai mult, ca-ntr-un mormânt. O parte n-a mai răsărit deloc”, continuă Bogdan Soare.

Rezultatul: „Din 100%, 60% am reînsămânțat cu floarea-soarelui. A rămas doar 40% din rapiță peste iarnă, fără densitate. Și fără densitate, rapița nu mai luptă cu buruienile. Cine n-a avut Clearfield a avut o mare problemă”.

Chiar și așa, finalul a fost decent: 3,5 t/ha la rapiță în sistem no-till.

BOGDAN SOARE: „GRÂUL ROMÂNESC NU MAI E PANIFICABIL”

Marea problemă în Bărăgan a fost grâul fără proteină!

La grâu, producțiile fermierului arată bine pe hârtie: 7-8 t/ha, cu semănat până pe 5 decembrie și normă de sămânță mărită cu 20%.

În realitate, e dezastru calitativ: „Grâul din Bărăgan foarte puțin a fost panificabil. A avut masă, dar nu a avut proteină. La toate soiurile”, arată fermierul.

Bogdan Soare explică faptul că problema proteinei este una de fertilizare.

„Planta a avut condiții ideale, n-a suferit de stres hidric deloc. Calitatea e dată de azotul târziu. Cine a avut bani să mai dea o fracție de azot la burduf, la început de aprilie, a făcut proteină. Cine nu – și majoritatea nu au avut bani, cu azotul scumpit cu 30% după războiul din Iran – a dat tot azotul până pe 15 martie. Grâul s-a făcut frumos, dar când i-a trebuit mâncare pentru proteină, nu a mai avut”, consideră agricultorul.

CITEȘTE ȘI: Mihai Alexandru Cherecheş: „Producţiile sunt bune, dar calitatea grâului ne-a fost penalizată”

PREȚUL RUȘINII – 80 DE BANI PE GRÂU – A PRĂBUȘIT FERMELE

Cu 80% din grâu ajuns furajer, prețurile au prăbușit fermele. Maximul anului a fost în mai, pentru câteva zile: 0,95 lei/kg la panificație și 0,90 lei/kg la furajer. Apoi: 0,90 lei și 0,83 lei.

„Diferența între furajer și panificabil era 0,35 lei. Acum a ajuns la 1 – 1,35 lei. Noi vindem mai ieftin ca anul trecut, cu costuri cu 30% mai mari” – Bogdan Soare.

Presați de bănci, leasinguri și furnizori, majoritatea fermierilor au vândut 60% din recoltă pe contracte, înainte de mica creștere din ultimele două săptămâni.

„Eu am vândut tot, mai am 250 ha de grâu nerecoltat”, spune Soare.

SINGURA SOLUȚIE: NO-TILL ȘI SENZORI ÎN LOC DE MOTORINĂ

De anul acesta, ferma a trecut integral pe no-till la culturile de toamnă. Rapiță la 50 cm între rânduri, 350.000 plante/ha, cu semănătoare de precizie. La fel și grâul.

Economia: 40 litri motorină/ha.

„Banii de la motorină se duc 40-50.000 euro în stații meteo și senzori care măsoară apa în sol. Vreau să irig porumbul după consumul specific al plantei, nu după ureche. Plus mai puține ore de tractor, mai puține ore de operatori. Redistribuim, nu doar reducem.”

VEZI ȘI: După ani la rând plini de incertitudini economice și riscuri climatice, fermierul Răzvan Avram a fost nevoit să se adapteze și să treacă la tehnologia no-till pentru a putea merge mai departe

PROGNOZA NEAGRĂ: „AGRICULTURA SE VA BLOCA”

Pentru culturile de primăvară, Soare e optimist: porumbul și floarea au apă. Economic însă, vede un an de coșmar.

„Îngrășământul complex e 5.000-5.500 lei/tonă fără finanțare. Dacă statul român va amâna iar plata facturilor fermierilor și va fi impredictibil, agricultura se va bloca. Băncile și-au redus finanțarea pentru că suntem risc mare. Furnizorii nu vor mai credita și nimeni nu-ți mai dă marfă un an”, opinează fermierul ialomițean.

Concluzia lui e dură:

„La ora actuală, singurele culturi rentabile sunt oleaginoasele: rapița și floarea la peste 2,3 lei/kg. Grâul la 7 tone cu 80 de bani îți scoți doar cheltuiala. Porumbul la 1 leu trebuie să faci peste 12 tone. Asta e agricultura azi.”

„Grâul e numai bun de colivă!”

„În Bărăgan, grâul anul ăsta nu are calitate”, precizează Bogdan Soare, fermier din Bărăgan, 2400 ha.

„Sunt două aspecte. Odată, nu s-au dat fracțiile la burduf de mâncare de azot. A treia fracție nu s-a dat pentru că oamenii au preferat să o dea în luna aprilie și atuncea grâul, având toate condițiile, fiind lacom, a mâncat tot pentru creștere vegetativă. N-a mai păstrat nimic pentru bob.

Și al doilea aspect: în situația în care solul, în ultimii ani, am aplicat îngrășăminte, mai puține din cauza prețului, grâul nu a mai găsit în pământ mâncare rămasă de la anii din urmă. Și atunci a consumat tot și nu a făcut calitate.

Asta nu înseamnă că într-un an normal, cu precipitații normale, nu ca anul ăsta, în care el a mâncat continuu, nu se poate întâmpla că grâul să aibă parametrii de planificație.

Pe partea ailaltă, grâul românesc are alte probleme. E mai putin rezistent la boli decât cel de afară, e limitat la producție. Dar nu intrăm în detalii de genul ăsta.

Fermierul din Ialomița susține că grâul a fost ”spălat” de ploi:

„Ploile i-au spălat calitatea. Atâta tot. E o chestie care se întâmplă în fiecare an ploios. Eu am spus că nici grâul românesc care avea calități de panificație, nu le are. Atâta tot. La grâul recoltat până acum am avut proteină 10 cu 5. Și am avut și grâu spălat la 70 masă hectolitrică cu 13 proteină. De asemenea, la suprafața de 250 ha pe care o mai avem de recoltat grâul este 100% furaj; e spălat, cu indicii inferiori de caritate. Exact așa: s-a spălat glutenul, bobul este alb, e numai bun de făcut colivă!”