Importanţa substratului nutritiv
În cultura ciupercilor, un rol important în creşterea miceliului, în formarea butonilor de fructificaţie şi maturizarea ciupercilor îl are calitatea substratului nutritiv. Un compost de calitate inferioară, cu un substrat celulozic redus, cu un pH necorespunzător, cu o sterilizare superficială, care favorizează creşterea mucegaiurilor, un miceliu de calitate inferioară sau chiar expirat, lipsa bioregulatorilor de creştere sau a fitohormonilor sunt doar câţiva dintre factorii care influenţează negativ producţia de Pleurotus.
Reglarea creşterii miceliului, specializarea acestuia şi, în final, formarea ciupercilor este realizată cu aportul bioregulatorilor care interferează cu procesele fitohormonilor.
Fitohormonii sunt compuşi organici, naturali sau sintetici, care în concentraţii foarte mici (mg/L), adăugaţi compostului celulozic produc stimularea creşterii miceliului în perioada de incubaţie, iar spre sfârşitul acesteia formarea butonilor de fructificaţie. Aceşti fitohormoni de origine vegetală intervin şi în dezvoltarea ciupercilor, până în fazele de maturitate comercială şi fiziologică. În această ultimă fază ciupercile produc spori.
Bioregulatorii sunt substanţe organice,naturale sau sintetice, şi care nu sunt nutrienţi, dar care aplicaţi în concentraţii reduse (mg/L), participă intens şi se interferează cu acţiunea fitohormonilor în procesele fiziologice se creştere şi dezvoltare la ciuperci. Efectele acestor bioregulatori se manifestă prin stimularea producţiei de ciuperci între 42- 53%, prin efectele favorabile asupra calităţii recoltelor, sau chiar prin prelungirea timpului de păstrare în stare proaspătă.
Efectele bioregulatorilor asupra calităţii ciupercii
Datele noastre experimentale au arătat efectele sinergice dintre bioregulatori şi fitohormoni administraţi compostului, asupra producţiei şi calităţii ciupercilor. În acest sens, biopreparatele, care conţin fitohormoni şi bioregulatori de creştere, administrate substratului nutritiv de bază al ciupercilor Pleurotus, acţionează în mod specific în fiecare etapă de creştere şi dezvoltare a miceliului în condiţii optime de cultură (temperatură, umiditate şi aerare).
Astfel, bioregulatorii de creştere, alături de fitohormonii exogeni (cei admnistraţi compostului), intervin în activitatea metabolică a ciupercii Pleurotus, manifestându-se următoarele efectele:
• În perioada de incubaţie, miceliul prezintă un ritm de creştere mult mai accentuat; în interiorul brichetei creşte foarte mult masa de miceliu specializat pentru macerarea celulozei; se scurtează durata perioadei de incubaţie cu 5-7 zile; se măreşte frecvenţa formării sinaptinemelor şi, implicit, creştere numărul de butoni de fructificaţie; creşte vitalitatea tuturor butonilor de fructificaţie şi bucuria cultivatorului de ciuperci de a nu mai vedea ciuperci care pier în faza juvenilă.
În aceste condiţii producţia finală de ciuperci este de peste 40%.
• În perioada de fructificaţie bioregulatorii intervin în manifestarea uniformităţii culturii, aspect mult dorit de cultivatorii de ciuperci, respectiv, toate ciupercile, în acelaşi moment, îndeplinesc condiţiile comerciale: sunt de aceeaşi mărime, culoare, consistenţă sau gust.
• În perioada latentă – intervalul dintre valuri, bioregulatorii au aceleaşi efecte stimulatoare asupra miceliului prin formarea unui număr mare de butoni de fructificaţie şi prin scurtarea la jumătate a duratei acestei perioade.
RENTABILITATE
Bioregulatorii de creştere, alături de fitohormoni, îşi îndeplinesc rolul doar în condiţiile preparării corecte a compostului nutritiv.
Bioregulatorii de creştere reprezintă o soluţie actuală şi de perspectivă pentru dezvoltarea unei agriculturi intensive şi moderne. Fiind naturali, ei nu poluează şi nu sunt toxici, ci ecologici, economici şi nu necesită tratamente repetate, preţul de cost fiind foarte mic, dar cu rezultate financiare mari.
Articol publicat în revista Ferma nr. 1(39)/2006
