În societate vedem mereu adeverirea acestei poveşti: se creează probleme, după care cei care le-au creat vin cu soluţiile „salvatoare”.
Momentul semănatului şi excesul de apă
În realitatea agricolă a acestui an (mult mai dificil pentru culturile de toamnă, aşa cum am mai arătat) am observat că în situaţii frecvente oamenii se bucură mai mult pentru o cultură de grâu semănată târziu, dar care „dă speranţe să facă şi ea ceva” (foto 1, 2, 3), decât pentru o cultură frumoasă, semănată înaintea ploilor din octombrie.
Evoluţia unei culturi de grâu semănate la 26.11.2016
Foto 2 şi 3 – Cultură de grâu semănată la 23.11.2016 (acelaşi soi din foto 1)
Pentru că în cazul culturii frumoase, starea este de normalitate şi deci nu sunt speranţe de împlinit, eventual poate dezamăgiri. Pe când, în cazul culturilor semănate târziu, speranţa a fost la cotă mică (ce-o fi, o fi) şi începe să se împlinească peste aşteptări. Deşi, cu toate împlinirile, aceste culturi sunt mai slabe decât cele semănate înaintea ploilor. La fel stau lucrurile şi în cazul rapiţei afectate de excesul de apă (foto 6 şi 7).
În foto 1, 2 şi 3 este prezentată evoluţia aceluiaşi soi de grâu, în aceeaşi fermă, dar în parcele diferite şi după culturi premergătoare diferite. În ambele situaţii semănatul a fost făcut târziu, spre sfârşitul lunii noiembrie. Diferenţa de stare (mai bună în foto 2 şi 3) este dată, după opinia noastră, de planta premergătoare. În foto 1 planta premergătoare a fost sorgul, iar în foto 2 şi 3, floarea-soarelui. Apreciem că influenţa acestora, în acest an agricol, se simte în mod preponderent nu prin specificul biologic, ci prin posibilitatea de a pregăti solul şi patul germinativ la o calitate superioară după floarea-soarelui, comparativ cu sorgul. Această diferenţă de calitate a pregătirii solului şi a patului germinativ a permis efectuarea unei lucrări de semănat de o calitate net superioară după floarea-soarelui, unui răsărit tot în primăvară, dar cu câteva zile mai devreme, şi a unei evoluţii generale mai bune a culturii.
Foto 4 şi 5 – Evoluţia unei culturi de grâu supuse excesului de apă în lunile octombrie şi noiembrie 2016
În foto 4 şi foto 5, semănatul a fost făcut în prima decadă a lunii octombrie, înainte de ploi. Pentru ca acest lucru să fie posibil, solul a fost pregătit cu utilaje de mare productivitate, dar superficial. A fost urmat vechiul principiu după care grâul nu cere o lucrare prea adâncă a solului şi este mai bine ca sămânţa să fie în pământ decât în sac. Dacă acest principiu are aplicare în multe situaţii, totuşi s-a dovedit că are limitele lui. Pentru că DA, în toamna anului 2016, în zona colinară, pe teren în pantă, a fost exces de apă în sol. Drenajul natural nu a fost suficient comparativ cu frecvenţa şi cantitatea precipitaţiilor căzute. Iar consecinţa se vede şi se resimte.
Foto 6 şi 7 – Evoluţia rapiţei supuse excesului de apă în lunile octombrie şi noiembrie 2016
Aproximativ la fel stau lucrurile şi în cazul rapiţei supuse excesului de apă (foto 6 şi foto 7). Deşi culturile s-au refăcut, în sensul că plantele au înverzit, dezvoltarea individuală a plantelor supuse excesului de apă nu este la fel de bună ca şi a celor nesupuse acestui factor de stres. Comparaţia o puteţi vedea în medalioanele din foto 7.
În rezumat putem spune că omul trebuie să facă ceea ce depinde de el, nu mai mult. O economie de 10 litri de motorină (fac această comparaţie pentru că frecvent aceasta este măsura nepotrivită) la pregătirea terenului, decisă din alte motive decât de faptul că lucrarea nu ar mai fi necesară, se poate dovedi o măsură de tipul „facem economie…, oricât ne-ar costa”! Daţi plantelor ce-şi doresc şi vă vor da ceea ce doriţi!
