În spatele cifrelor seci despre producţii, subvenţii şi politici europene se află o realitate tot mai apăsătoare pentru fermierii români: sentimentul că regulile jocului se schimbă constant, fără ca ei să mai fie luaţi în calcul.
Adrian Ţone, fermier care exploatează 3.000 de hectare în judeţele Ilfov şi Giurgiu, descrie fără menajamente starea de spirit din agricultură, într-un moment în care investiţiile masive în tehnologie, presiunile economice şi incertitudinile legate de viitoarea Politică Agricolă Comună se suprapun periculos.
„Suntem total expuşi”
În viziunea sa, reforma PAC ar trebui să facă agricultura mai prietenoasă cu fermierii şi mai puţin sufocată de restricţii şi birocraţie. În realitate, spune el, direcţia pare exact opusă. „Sunt complet dezamăgit de tot. Noi, cei care am făcut investiţii mari în tehnică agricolă, în utilaje, suntem total expuşi. Se anunţă ceva rău de tot”, afirmă fermierul.
Una dintre cele mai mari temeri ale sale este legată de acordul Mercosur, care avansează fără ca producătorii europeni să fie protejaţi. În lipsa unor mecanisme de apărare a pieţei interne, consideră el, fermierii români riscă să concureze direct cu produse obţinute în condiţii mult mai permisive, la costuri semnificativ mai mici. „Atâta timp cât acordul Mercosur merge înainte şi noi nu suntem protejaţi de absolut nimeni, de niciun guvern, nici de Uniunea Europeană, situaţia devine extrem de gravă”, avertizează Ţone.
Costuri în creştere, preţuri în scădere
Riscul de colaps al multor afaceri agricole nu vine dintr-o singură direcţie, ci din cumulul presiunilor economice. Fermierul vorbeşte despre un dezechilibru imposibil de susţinut între costurile de producţie şi preţurile de valorificare. „Cât poţi să vinzi la jumătate de preţ?”, se întreabă retoric Adrian Ţone.
„Ureea a ajuns la 500 de euro tona. La aceste costuri se adaugă salariile, care trebuie să fie competitive pentru a păstra forţa de muncă în ţară. Dacă nu le dai 6-7-8 mii de lei, oamenii pleacă în Italia, în Spania”, spune el. Arenda rămâne şi ea la un nivel ridicat, iar perspectiva majorării impozitului pe terenuri nu face decât să înrăutăţească situaţia.
Arendaşul, cel care plăteşte tot
În România, subliniază Adrian Ţone, povara fiscală cade aproape exclusiv pe umerii arendaşului. Chiar dacă impozitul este datorat de proprietar, în practică acesta este achitat de fermierul care lucrează pământul. „Arendaşul plăteşte arenda dar şi impozitul proprietarului. Toţi arendaşii fac asta”, explică el, arătând că orice majorare de taxe se reflectă direct în costurile de producţie.
Un an bun, dar cu datorii şi suprafeţe nerecoltate
Paradoxal, toate aceste probleme apar într-un context agricol care, pe hârtie, părea favorabil. Adrian Ţone recunoaşte că s-a bucurat de un an agricol bun, pe care l-a considerat chiar „cel mai tare an”. Cu toate acestea, realitatea din teren l-a contrazis dur. În prezent, fermierul are 200 de hectare de porumb de sămânţă nerecoltat, din cauza condiţiilor meteo.
Citeşte şi:
FLORIN PÎRGARU: „Nu poţi face agricultură doar din dragoste. Fără sprijin, pierdem o generaţie!”
Excesul de apă a devenit la fel de periculos ca seceta. În zona în care îşi desfăşoară acesta activitatea, cantitatea de precipitaţii a depăşit cu mult mediile unui sezon normal. „De la 1 august şi până la mijlocul lunii decembrie au căzut 350 de litri. Atât ploua într-un an normal, în 365 de zile”, spune fermierul. Alternanţa extremelor – perioade fără ploi urmate de episoade cu precipitaţii masive – face agricultura tot mai greu de gestionat şi sporeşte riscurile financiare, constată cu mâhnire acesta.
