Starea de repaus a pomilor şi arbuştilor fructiferi
Starea de repaus relativ se manifestă sub două forme:
• repausul profund sau obligatoriu – ţine din noiembrie până la mijlocul sau sfârşitul lunii ianuarie, perioadă în care pomii nu pornesc în vegetaţie chiar dacă temperaturile medii zilnice depăşesc pragul biologic de 6-8oC;
• repausul facultativ sau forţat în care pomii îşi declanşează vegetaţia dacă temperatura aerului depăşeşte pragul biologic astfel ei devenind foarte sensibili la gerurile şi la îngheţurile târzii.
Iarna acestui an, ca de altfel şi toamna au fost călduroase, lipsite de zăpadă fapt ce a scurtat repausul profund şi ne aşteptăm ca în luna februarie să se declanşeze vegetaţia dacă temperaturile permit acest lucru.
Din observaţiile noastre făcute în livada Staţiunii Didactice Timişoara până în prezent (20-25 ianuarie) nu există pericolul dezmuguririi nici chiar la cais, specie care are repausul cel mai scurt.
Alte specii cu repaus scurt şi la care ar fi pericolul de pornire în vegetaţie mai repede sunt: piersicul, cireşul, unele soiuri de păr şi prun.
Temerile foarte mari, chiar alarmante făcute de unele persoane (probabil neavizate) nu se confirmă.
Ce putem face ca să prelungim repausul şi să întârziem înfloritul?
Din păcate aceste măsuri sunt limitate, dar există unele măsuri destul de uşor de aplicat şi cu rezultate satisfăcătoare.
Stropirea pomilor (trunchiul şi coroana) cu lapte de var (soluţie de oxid de calciu) destul de concentrat în care se mai adaugă şi aracet pentru o mai bună aderare şi evitarea spălării, are menirea de a combate radiaţiile calorice (deci pomii se încălzesc mai puţin în zilele cu soare) şi astfel înfloresc cu 5-6 zile mai târziu.
Pentru a nu executa un tratament special în acest scop recomandăm ca tratamentele să se facă cu zeamă bordeleză 1,5-2% bine neutralizată, chiar o supradozare de var pentru a crea culoarea albă a coroanei şi trunchiului. În acest caz combatem moniliozele, băşicarea frunzelor la piersic, Taphrina deformans la prun şi rapănul la măr şi păr.
Întârzierea tăierilor amână înfloritul cu câteva zile întrucât bogăţia de muguri de rod secătuieşte într-o oarecare măsură pomul în substanţe plastice astfel că dezmuguritul şi înfloritul au loc ceva mai târziu.
Tratamentele chimice cu ALAR-85 (2000-3000 ppm) produc întârzierea înfloririi cu câteva zile.
Tratamentele chimice cu clorură de clorcolină (CCC) sau Cycocel au de asemenea efect de întârziere a înfloririi pomilor.
Literatura de specialitate recomandă de asemenea şi produsul Ethrel în concentraţie de 150-300 ppm aplicat din toamnă sau chiar în timpul iernii produce de asemenea o întârziere a înfloririi. De fapt acest produs este mult mai recomandat pentru uniformizarea coacerii la cireşe şi vişine în vederea recoltării mecanizate şi la rărirea fructelor la prun, cais şi piersic.
Măsurile recomandate mai sus nu sunt miraculoase dar fac mult mai mult decât să aşteptăm cu mâinile încrucişate devansarea înfloritului şi apoi efectul distrugător al brumelor şi îngheţurilor târzii.
Fiecare pomicultor va alege din măsurile recomandate pe acelea care-i sunt mai la îndemână; desigur mai ieftine şi mai uşor de aplicat sunt tratamentele cu soluţie de oxid de calciu sau tratamentele cu zeamă bordeleză puternic neutralizată.
Sperăm ca aceste măsuri cât şi o evoluţie normală a factorului termic în această primăvară vor fi favorabile înfloririi abundente şi legării unui număr mare de fructe – premise ale recoltelor bogate.
Articol publicat în revista Ferma nr. 1(33)/2005
