Reforma prevede o restructurare rapidă a sectorului prin includerea
unui sistem de desţelenire voluntară pe trei ani, pentru a oferi o
alternativă producătorilor necompetitivi şi a elimina de pe piaţă
excedentele producţiei de vin.

De asemenea, vor fi eliminate, progresiv, subvenţiile pentru distilarea
de criză şi pentru distilarea alcoolului alimentar, iar sumele
respective, repartizate în pachete financiare naţionale, vor putea fi
folosite pentru finanţarea unor măsuri precum promovarea vinurilor pe
pieţele ţărilor terţe, restructurarea şi investiţiile în modernizarea
viilor şi a cramelor.

De la 1 ianuarie 2016 va fi abrogat, la nivelul UE, şi sistemul restrictiv al drepturilor de plantare, statele membre având posibilitatea de a continua să îl utilizeze, dacă doresc, până în decembrie 2018.

Prima etapă a fost aplicată din 1 august 2008 şi vizează programele naţionale de sprijin, comerţul cu ţări terţe, potenţialul de producţie, inclusiv un sistem de desţelenire şi controalele din sectorul vitivinicol. Un sistem de desţelenire voluntară se întinde pe o perioadă de trei ani şi acoperă o suprafaţă indicativă totală de 175.000 de ha, sumele alocate acestei măsuri pentru 2009-2011 fiind de 464 mil. euro, 334 mil. euro, respectiv, 276 mil. euro.

Din cauza numărului prea mare de cereri de finanţare, anul acesta s-a acordat prioritate producătorilor care îşi desţelenesc întreaga vie, urmaţi de cei cu vârsta de peste 55 de ani.

Fondurile prevăzute în pachetele naţionale pentru 2009 şi neplătite până la 15 octombrie vor fi pierdute. Până în prezent, au fost plătite doar puţin peste 30% din fondurile disponibile pentru 2009. Fiecărei ţări producătoare din UE i s-au alocat fonduri europene pentru a permite finanţarea unor măsuri care să răspundă necesităţilor locale, statele membre având posibilitatea să aleagă dintre o serie de măsuri.

Bugetul disponibil creşte în fiecare an, urmând să ajungă de la 794 de mil. de euro în 2009, la 1.231 mld. euro în 2013.

A doua etapă a reformei include trei seturi de norme privind: 1)denumirile de origine protejată (DOP) şi indicaţiile geografice protejate (IGP), menţiunile tradiţionale, etichetarea şi prezentarea vinului; 2)practicile oenologice; 3)registrul viticol, declaraţiile obligatorii şi colectarea de informaţii în vederea monitorizării pieţei vitivinicole, documentele care însoţesc transportul produselor vitivinicole şi păstrarea registrelor în acest sector.

Noile norme privind etichetarea şi prezentarea vor îmbunătăţi comunicarea cu consumatorul. Regulamentul prevede norme privind protecţia DOP/IGP-urilor şi a menţiunilor tradiţionale, proceduri privind examinarea cererilor de protecţie, obiecţiile, anularea sau modificarea acestora. Legislaţia garantează salvgardarea politicilor naţionale consacrate în domeniul calităţii. în plus, se vor putea proteja în continuare anumite menţiuni şi forme de sticle tradiţionale.

De acum înainte, anului recoltei şi soiurile de struguri se vor putea menţiona şi pe etichetele vinurilor fără DOP/IGP.

Regulamentul privind practicile oenologice adoptat garantează conservarea celor mai bune tradiţii oenologice comunitare, permiţând, totodată, o deschidere spre inovare.

Procedura de adoptare a unor noi practici oenologice sau de modificare a practicilor existente este mai flexibilă, iar Consiliul a delegat CE sarcina de a evalua lista de practici oenologice aprobate de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV), cu excepţia îmbogăţirii şi a acidificării. Dacă este necesar, Comisia va adăuga aceste practici pe lista tehnicilor aprobate la nivelul UE.