Studii de specialitate, menite să descopere cauzele scoaterii premature din efectiv a vacilor, chiar în fermele cu un management corect, au scos în evidenţă că deteriorarea funcţională şi morfologică a ugerului, precum şi alterarea funcţiei de reproducere şi defectarea picioarelor, sunt factorii principali care conduc la reformarea nefirească şi definitivă a animalelor ce ajung, în final, la abator.

Din această cauză, longevitatea productivă, medie, a vacilor din exploataţiile mari, intensive, nu este mai mare de două până la trei lactaţii. Cum vacile sunt chiar principalele surse de producere a laptelui marfă, se înţelege că cu cât durata de folosinţă a acestora este mai scurtă, cu atât şi rentabilitatea fermei va fi mai mică.

Rezultă de aici că infecţiile ugerului sunt direct responsabile de scăderea veniturilor şi de creşterea nefirească a cheltuielilor.

Prin urmare, putem spune că sănătatea ugerului vacilor devine o forţă de producţie importantă, de care trebuie să se ţină cont în managementul fermelor de vaci pentru lapte.

Calcul estimativ al pierderilor

Pierderile financiare ale fermelor de vaci cu lapte, cauzate de neglijarea sănătăţii ugerului, sunt substanţiale. Specialiştii estimează că infecţiile ugerului vacilor (mastite sau mamite) produc pagube anuale echivalente cu aproximativ 200 de dolari, în medie, pe vacă.

Facem o analiză sumară a cheltuielilor care compun suma totală a pierderilor:

• Costurile cu identificarea în efectiv a animalului cu ugerul inflamat şi care elimină în lapte o mulţime de celule somatice, depreciind calitatea laptelui.

• Costul serviciilor oferite de laboratoarele de analiză pentru determinarea, în mod obiectiv, a tipului de bacterii care au produs mastita. Astfel, pot fi bacterii banale care se găsesc în adăpost sau specii de bacterii patologice contagioase, foarte periculoase pentru sănătatea, nu numai a animalului în cauză, ci a întregului efectiv.

• Pierderea bonificaţiei cuvenite pentru calitatea laptelui, prin depăşirea numărului de de celule somatice admis, sprijin care în România nu se mai acordă din 2009.

• Scoaterea din efectiv, înainte de vreme, a unui anumit număr de vaci care îşi pierd unul sau mai multe sferturi ale ugerului, sau a femelelor cu mamită contagioasă netratabilă, care devin surse permanente de contaminare şi pentru alte vaci din efectiv.

• Contravaloarea laptelui eliminat pe timpul tratamentului şi ca urmare a diminuării/încetării producţiei de lapte a vacilor. Laptele obţinut este retras de la consumul uman şi al viţeilor, deoarece bacterii periculoase, precum Streptococcus agalactiae sau Stafilococul aureus, pot ajunge în glanda mamară a viţelelor, unde poate rămâne până când ea ajunge în lactaţie, moment în care bacteria va declanşa mamita contagioasă.

• Costul medicamentelor utilizate, precum şi cheltuielile cu înlocuirea vacilor reformate cu juninci gestante, fără a pierde din vedere faptul că, în lipsa mamitelor, acele exemplare ar fi avut un preţ bun de vânzare.

Sperăm că v-am oferit suficiente argumente solide pentru a acorda o mai mare atenţie prevenirii infecţiilor ugerului. Altfel, pe lângă reducerea veniturilor, veţi pierde şi încrederea consumatorilor.

Fiecare crescător de vaci de lapte ajuns pe piaţa laptelui trebuie să elaboreze şi să aplice cu consecvenţă un program de măsuri, simplu, dar ferm, care să-l ajute să prevină cu eficienţă manifestarea cu frecvenţă mare a mamitelor în efectivul propriu. Despre acest program vom discuta într-unul din numere viitoare ale revistei noastre.

CALITATEA LAPTELUI ŞI EVAZIUNEA FISCALĂ?!

Aberaţie: crescătorii de bovine – somaţi să plătească TVA şi penalităţi pentru prima pe calitatea laptelui percepută de aceştia în perioada 2007-2009.

La aproximativ un an de când nu se mai acordă sprijin pentru calitatea laptelui, crescătorii de bovine care au livrat lapte conform procesatorilor autohtoni au fost notificaţi de Direcţiile Financiare să plătească TVA-ul aferent bonificaţiei de 0,3 lei primită în 2007, 2008 şi 2009 pentru calitatea laptelui, precum şi penalităţi pentru neachitarea acestei datorii către stat. “Este inadmisibil.

Prima s-a acordat pentru calitate, şi nu pentru cantitate. În plus, nu ni s-a eliberat nici o factură pentru aceşti bani. Apoi, pentru a fi plătitor de TVA, fermierul trebuia să-şi estimeze cuantumul total al subvenţiei pe care urma să o primească în anul respectiv în funcţie de volumul livrărilor stabilit pe baza cantităţii de lapte conform produs şi livrat.

De unde să ştie fermierul ce producţie va avea şi care va fi cantitatea de lapte conform pe care o va realiza pe viitor? Iată două condiţii cumulative pe care fermierul n-avea cum să le îndeplinească. La fel s-a întâmplat şi în sectoarele porcine şi păsări, însă s-a revenit asupra acestei măsuri de percepere a TVA-ului.

Deci există un precedent, care ar trebui luat în considerare şi la specia bovine. Deocamdată, am adresat Ministerul de Finanţe o solicitare pentru a renunţa la această măsură, deoarece n-are o fundamentare legală, şi aşteptăm un răspuns”, ne-a declarat Mircea Ciurea, preşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România.