Pentru Iosif Vatlavic, crescător de bovine Angus din Şinteu, judeţul Bihor, ultimii 4-5 ani au adus transformări majore, care afectează direct producţia agricolă şi activitatea fermei.
Primăverile nu mai oferă stabilitatea de altădată. Deşi în luna aprilie temperaturile pot urca până la 20 grade Celsius, acestea sunt urmate frecvent de episoade de răcire bruscă, însoţite uneori chiar de ninsoare. În aceste condiţii, culturile semănate devreme, precum porumbul sau plantele furajere, sunt expuse riscului de îngheţ, ceea ce îi obligă pe fermieri să amâne lucrările agricole.
„Această întârziere generează un efect în lanţ. Semănatul porumbului ajunge adesea la mijlocul lunii mai, iar terenul este, de multe ori, prea umed pentru a permite intrarea utilajelor. Ulterior, în lunile de vară, apare o altă extremă – perioadele de arşiţă, care afectează dezvoltarea culturilor şi reduc producţiile”, afirmă bihoreanul.
Ploi puţine, dar distructive
Pe lângă variaţiile de temperatură, regimul precipitaţiilor din zonă s-a schimbat semnificativ. În timpul verii, spune el, ploile sunt rare – de două sau trei ori pe sezon – dar atunci când apar, sunt torenţiale. În zona montană unde îşi desfăşoară activitatea acesta, la altitudini cuprinse între 450 şi 650 de metri, aceste ploi nu ajută culturile.
„Din cauza reliefului în pantă, apa nu se infiltrează în sol, ci se scurge rapid la vale, antrenând şi stratul fertil. Astfel, chiar şi atunci când plouă, efectul asupra culturilor este limitat, iar eroziunea solului devine o problemă tot mai accentuată”, consideră Iosif.
Restricţiile asupra păşunilor accentuează problemele
La dificultăţile climatice se adaugă şi restricţiile legislative privind utilizarea păşunilor. Fermierii nu au voie să are aceste suprafeţe, nici măcar pentru refacerea lor, ceea ce limitează intervenţiile necesare pentru menţinerea productivităţii.
„În timp, păşunile se degradează din cauza tasării solului provocate de animale, iar capacitatea de absorbţie a apei scade. Deşi există soluţii precum reînsămânţarea cu utilaje specializate, eficienţa acestora este redusă în lipsa unor lucrări mai profunde ale solului”, a constatat fermierul din Şinteu.
Un model de fermă bazat pe selecţie şi adaptare
În acest context dificil, ferma lui Iosif Vatlavic funcţionează pe baza unui model bine definit. Vacile matcă sunt păstrate pentru reproducţie, iar viţelele cu potenţial genetic bun sunt reţinute pentru dezvoltarea efectivului. Restul animalelor sunt îngrăşate şi valorificate, în principal prin vânzarea către companii specializate în comerţul cu animale.
Citeşte şi:
BOGDAN VEREŞ explică de ce genetica ieftină ajunge să coste cel mai mult…
Pe termen mediu, obiectivul său este dezvoltarea unei mici carmangerii locale, care să valorifice mai bine producţia proprie. Amplasarea într-o zonă turistică oferă oportunităţi pentru comercializarea produselor tradiţionale, însă principala piedică rămâne accesul la finanţare.
Producţia şi furajarea, limitate de condiţiile zonei
În prezent, Iosif Vatlavic deţine un efectiv de 92 de bovine Angus, cu tineret cu tot. Sporul mediu zilnic de 1,1 kg este însă influenţat direct de calitatea furajelor. „În zona montană, opţiunile de furajare sunt limitate. Fânul este de calitate slabă, iar lucerna nu se dezvoltă corespunzător. Hrana animalelor este asigurată în principal din producţia proprie – porumb siloz, secară şi ovăz însilozate, completate de fân”, ne-a explicat fermierul. Achiziţia de furaje nu este rentabilă, deoarece ar creşte semnificativ costurile.
