Agricultura românească se află într-un punct de cotitură, iar discuţiile despre competitivitate, procesare şi asociere devin tot mai importante. Călin Fărgaciu ştie ce ne lipseşte pentru a deveni mai performanţi, iar mesajul său este unul direct, fără ocolişuri…
În opinia sa, România nu duce lipsă de capacităţi de procesare sau de potenţial. Duce însă lipsă de asociere economică reală. „Fermierii continuă să funcţioneze fragmentat, în numeroase asociaţii mici, fiecare cu interese proprii, iar acest lucru slăbeşte capacitatea sectorului de a vorbi pe o singură voce”, susţine acesta.
Modelul polonez: unitate, nu fragmentare
El dă exemplul Poloniei, unde producătorii dintr-o ramură sunt reprezentaţi de o singură organizaţie puternică, capabilă să negocieze eficient şi să transmită clar nevoile fermierilor către autorităţi. „Vina e a noastră. Toată lumea la noi vrea să fie şef sau preşedinte. Avem o mulţime de asociaţii în loc să fie una singură şi puternică pe fiecare ramură, aşa cum este în Polonia. Acolo văcarii au un singur preşedinte care îi reprezintă. O singură voce. Nouă, în schimb, ne lipseşte coordonarea. Decidenţii politici primesc informaţii fragmentate, contradictorii – şi nu ştiu pe cine să mai asculte”, afirmă fostul preşedintele al Asociaţiei Crescătorilor de Bovine din judeţul Cluj.
Fermierul insistă că soluţia este cooperarea economică, nu asocierea de formă. Doar o cooperativă poate asigura cantităţi constante, livrări previzibile şi respectarea contractelor pe care le cer marile lanţuri de retail. Fără acest tip de organizare, România rămâne vulnerabilă în faţa importurilor, consideră el.
Patriotismul la raft – o obligaţie morală şi economică
Totodată, atrage atenţia asupra unui alt element crucial: comportamentul consumatorului. Fărgaciu susţine că românii trebuie să fie mai conştienţi atunci când cumpără din magazine şi să aleagă, pe cât posibil, produse româneşti. Nu este vorba doar despre mândrie naţională, ci despre un act economic asumat.
„Ar trebui să fim patrioţi când mergem la raft! Când cumperi produse locale, contribui direct la PIB-ul României, susţii locurile de muncă din agricultură şi industria alimentară şi ajuţi comunităţile rurale să rămână vii. În schimb, importurile susţin economiile altor ţări, nu pe cea românească”, argumentează clujeanul.
Importurile – nu o problemă, ci o consecinţă
Deşi importurile sunt adesea percepute ca un pericol, Călin Fărgaciu subliniază că ele nu reprezintă marea provocare. Problema reală este incapacitatea producătorilor români de a livra 365 de zile pe an cantităţile cerute de retaileri. „Dacă fermierii ar produce constant şi ar lucra organizaţi, nici un comerciant nu şi-ar asuma costuri suplimentare inutile. Nimeni n-ar fi nebun să mai facă un transport de 400-500 de kilometri cu un tir, când marfa e la 30 sau 50 de kilometri”, apreciază acesta.
Fiscalizarea – un subiect incomod, dar necesar
Cofondatorul Cooperativei Agricole Someş-Arieş abordează şi tema fiscalizării, una dintre cele mai sensibile din agricultură. El atrage atenţia că există ramuri, precum oieritul, care funcţionează în mare parte în afara sistemului fiscal. Deşi recunoaşte dificultatea acestor activităţi, Fărgaciu consideră că lipsa fiscalizării afectează întregul sector.
Citeşte şi:
Cum şi-a propus Virgil Andru să ajungă în supermarket!?
„Într-adevăr, oieritul e o activitate extraordinar de grea. Poate cea mai grea la ora actuală, din cauza lipsei de personal. Dar dom’le, au zeci de mii de oi şi nu dau un leu la stat. Nu vor să se organizeze juridic. Deci nu e fiscalizată activitatea. Dacă lucrezi prin cooperativă, toată producţia e la alb. Adică există transparenţă. Chiar dacă tu produci, ca şi persoana fizică, să nu zic la negru, când ai intrat în cooperativă, din momentul ăla totul devine fiscalizat”, explică Fărgaciu. În plus, mai spune el, cooperativa evită supraproducţia şi asigură o piaţă stabilă.
