Ciorile sunt cunoscute pentru inteligenţa lor, dar şi pentru pagubele pe care le pot provoca fermierilor. În perioada semănatului, aceste păsări devin un adevărat coşmar, consumând cantităţi mari de seminţe.

Impactul poate fi devastator, mai ales în cazul culturilor de primăvară (porumb şi floarea-soarelui). Corvidele au un simţ olfactiv bine dezvoltat şi sunt atrase de mirosul seminţelor proaspăt tratate sau de resturile organice rămase la suprafaţa solului. De asemenea, ele preferă câmpurile deschise, unde pot găsi hrană fără prea mari dificultăţi. În faţa acestui risc, care este greu de prezis şi controlat, fermierii pot adopta anumite măsuri preventive pentru a-şi proteja culturile încă din etapa de semănat.

Atenţie la sezonul de vânătoare!

Din cele opt specii de corvide care trăiesc în România, cele mai active pe suprafeţele agricole sunt cioara grivă, stăncuţa şi cioara de semănătură. Pentru a limita atacurile acestora, este importantă gestionarea populaţiilor. Întrucât ele sunt clasificate ca fiind „specii care pot cauza pagube” (conform legislaţiei europene), asta înseamnă că pot fi capturate şi vânate în anumite condiţii. Există desigur şi restricţii. Spre exemplu, cioara grivă poate fi vânată în perioada 1 iunie – 31 martie, în timp ce pentru cioara de semănătură sezonul de vânătoare s-a încheiat la 31 ianuarie. Pe de altă parte, stăncuţa poate fi vânată până pe data de 20 martie.

Practici agronomice pentru reducerea expunerii

Atacurile corvidelor asupra culturilor semănate recent pot cauza pierderi semnificative, mai ales în perioadele în care hrana este limitată, cum ar fi lunile de iarnă. Implementarea unor practici agronomice eficiente poate reduce considerabil riscul acestor atacuri şi poate proteja culturile în stadii vulnerabile. Iată câteva măsuri pe care le puteţi lua pentru a vă proteja investiţia:

Adâncimea de semănat – Sămânţa plasată la o adâncime mai mare (4-5 cm) este mai puţin accesibilă. Uniformitatea lucrării solului este însă extrem de importantă. Solul bine pregătit şi compactat deasupra seminţelor îngreunează accesul corvidelor la seminţele proaspăt semănate.
Perioada optimă pentru semănat – Evitaţi semănatul în zilele cu vizibilitate redusă sau imediat după ploi abundente, când corvidele sunt mai active şi solul este mai uşor de săpat. De asemenea, se impune să reduceţi pe cât posibil intervalul de timp în care seminţele rămân expuse pe suprafaţa solului.
Utilizarea echipamentelor moderne – Semănătorile de precizie ajută la plasarea seminţelor la adâncimea dorită şi acoperirea uniformă a acestora cu sol. Pe de altă parte, sistemele automate de compactare asigură o fixare optimă a solului deasupra seminţelor.

Metode de descurajare şi alungare a păsărilor

Există câteva soluţii pentru a îndepărta aceste păsări sau a limita atacurile. Deşi, în general, populaţiile de păsări care trăiesc pe teritoriul ţării noastre au scăzut în ultimele decenii, anumite specii, precum ciorile şi porumbeii, s-au adaptat bine, beneficiind de dispariţia altor specii. Aceste păsări oportuniste reprezintă o ameninţare tot mai mare pentru culturile agricole.

O posibilă soluţie de combatere ar fi instalarea perdelelor forestiere, care ar putea fi un habitat bun nu doar pentru aceste păsări problemă dar şi pentru prădătorii lor naturali. Pe de altă parte, în perioadele critice puteţi opta chiar şi pentru oferirea de hrană într-o zonă îndepărtată, care să ţină corvidele departe de câmpurile semănate. O altă metodă ar fi tunul cu gaz, deşi amplasarea unor astfel de dispozitive în câmp are limitările sale din cauza obişnuinţei păsărilor.

Citeşte şi:
Cioara de semănătură, prieten sau duşman?

De obicei se recomandă utilizarea în combinaţie cu cu alte metode, cum ar fi zmeele, benzile vibrante sau sperietorile. În fine, o metodă ceva mai puţin uzuală, dar extrem de eficientă, ar fi expunerea unei ciori moarte. Există studii care confirmă faptul că păsările devin mult mai precaute dacă asociază o zonă cu prezenţa unei ciori moarte. Nu în ultimul rând, utilizarea dronelor pentru a speria şi alunga păsările ar putea fi o soluţie.

Tratarea seminţelor

Tratamentul seminţelor este o metodă importantă de protecţie împotriva atacurilor ciorilor, care pot compromite semănăturile în stadiile timpurii. Aplicarea unor substanţe sau tehnici specifice poate descuraja aceste păsări să consume seminţele fără a afecta germinarea sau mediul înconjurător. Pentru asta se folosesc repelenţi naturali sau sintetici, substanţe care dau seminţelor un gust sau miros neplăcut pentru păsări. Exemple includ extracte de ardei iute (capsaicină), ulei de mentă sau substanţe pe bază de amoniac. Seminţele pot fi tratate înainte de semănat prin pulverizare sau înmuiere în soluţii repelente.

Literatura de specialitate mai vorbeşte despre posibilitatea utilizării pigmenţilor întunecaţi. Ciorile sunt atrase de seminţele lucioase şi de culori deschise iar tratarea seminţelor cu coloranţi negri sau verzi reduce vizibilitatea acestora şi scade atractivitatea lor. Totodată, unele produse biologice conţin microorganisme care produc compuşi naturali respingători pentru păsări. În orice caz, supravegherea câmpurilor în primele zile după semănat este esenţială pentru a evalua eficienţa tratamentelor.

Care este impactul economic?

Impactul economic al ciorilor asupra semănăturilor de primăvară poate fi semnificativ. Această problemă poate afecta fermierii sub mai multe forme, incluzând aici pierderile directe, costurile suplimentare şi reducerea randamentelor. Spre exemplu, la un cost de 1.000-1.500 lei/hectar pentru seminţele de porumb, compromiterea a 20% din suprafaţa însămânţată înseamnă pierderi directe de 200-300 lei/ha.

Dacă atacurile sunt severe, fermierii trebuie să resemene suprafeţele afectate, ceea ce înseamnă costuri suplimentare cu seminţele, combustibilul, uzura echipamentelor şi forţa de muncă. În plus, o densitate neuniformă a plantelor răsărite va avea un efect direct asupra producţiei. Şi pentru că nu există o soluţie miraculoasă universal valabilă, este esenţial să experimentaţi diferite metode de combatere a acestui fenomen, deoarece eficienţa lor poate varia în funcţie de locaţie şi de condiţii. Aplicarea unor măsuri integrate poate reduce semnificativ riscurile.