Rapiţa are o pondere însemnată în structura de culturi din ţara noastră. În ultimii ani, în multe zone rezultatele de producţie au fost neconvingătoare, fie din cauza secetei de la înfiinţarea culturii sau din perioada de vegetaţie, fie a ploilor torenţiale, cu grindină, a inundaţiilor ş.a.. Însă nereuşita poate avea drept cauze şi unele greşeli tehnologice. Iată ce practici să evitaţi şi cum să procedaţi!

Greşeli tehnologice de evitat

1. Alegerea soiului (hibridului) doar după reclamă (foarte productiv, foarte bogat în ulei etc.,) poate afecta întregul efort economic al fermei. Iată criteriile pentru o alegere corectă:

• să corespundă condiţiilor specifice zonei: de-a lungul perioadei de vegetaţie fazele critice sub aspect biologic să nu se suprapună cu perioade frecvente cu stres climatic;
• să aibă rezistenţă bună la secetă şi la iernare şi să prezinte toleranţă bună la Phoma, Sclerotinia, Botritis şi Alternaria;
• să fie rezistent la cădere, frângere şi scuturare;
• să prezinte o bună capacitate de ramificare, iar la maturitate plantele să fie robuste şi, pe fondul acestei însuşiri biologice, să fie productiv şi cu conţinut ridicat de ulei în seminţe.

2. Amplasarea greşită a culturii

• Rezultate bune se obţin după culturile care se recoltează până la începutul lunii august şi care asigură condiţii bune pentru lucrările solului şi acumularea apei (cerealele de toamnă, mazărea, borceagul de toamnă, trifoiul roşu după prima coasă);
• nu se poate cultiva în monocultură şi nici după soia şi floarea-soarelui, pentru a preveni extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum;
• poate reveni pe acelaşi teren numai după 3 ani sau, pe terenuri infestate cu Sclerotinia, numai după 7-8 ani.

3. Erori la fertilizare. Rapiţa este o cultură pretenţioasă şi foarte mare consumatoare de elemente nutritive.

• NU poate fi fertilizată corect decât numai pe baza analizelor agrochimice ale solului, efectuate în ultimii 3 ani;
• pentru o tonă de seminţe şi producţia secundară aferentă, consumă 50-60 kg azot, 30-60 kg fosfor, 40-50 kg potasiu, 50-60 kg calciu, 20-30 kg sulf, 15-20 kg magneziu;
• îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu şi 1/3 din doza de azot vor fi aplicate din toamnă, odată cu lucrările solului, iar diferenţa de 2/3 se va aplica în primăvară;
• aplicarea încă din toamnă (înainte de semănat) a îngrăşămintelor cu azot (în doza menţionată) este necesară, deoarece rapiţa consumă până la intrarea în iarnă 40-60% din totalul azotului necesar. Administrarea întregii doze de azot din toamnă la semănat este greşită, întrucât determină o dezvoltare prea puternică a plantelor, cu efecte negative asupra rezistenţei plantelor la iernare;
• pentru fermierii care nu au efectuat analiza agrochimică recentă a solului,în funcţie de producţia scontată, tipul de sol şi de valoarea indicilor agrochimici anteriori, dozele orientative sunt: 80-180 kg azot, 50-80 kg fosfor, 60-80 kg potasiu;
• îngrăşămintele cu sulf aduc un spor de recoltă de până la 400 kg/ha;
• pe solurile acide, pentru corectarea reacţiei până la un pH de 6,5 , este obligatorie aplicarea de amendamente cu calciu.

sursa foto: vaderstad.com

4. Lucrările solului la momente şi cu utilaje nepotrivite. În condiţii de secetă, lucrările trebuie efectuate imediat după eliberarea terenului. Dacă arătura va scoate bulgări, obligatoriu solul se va lucra fără întoarcerea brazdei după cum urmează:

• o lucrare cu grapa cu discuri pentru distrugerea miriştei şi conservarea apei în sol prin crearea unui strat afânat şi întreruperea capilarităţii solului;
• o lucrare cu gruberul cu discuri sau cu gruberul rotativ, fiecare asociate cu grape cu colţi.

Astfel se protejează structura solului şi se evită tasarea acestuia, fenomene care se produc atunci când solurile uscate se pregătesc prin treceri repetate cu grapele cu discuri.

5. Combaterea chimică a buruienilor se realizează, în mod corect, prin erbicidare preemergentă sau imediat după semănat, cu erbicidele admise, alegerea acestora fiind dictată de compoziţia floristică a buruienilor.

sursa foto: realagriculture.com

Sămânţa şi semănatul: 5 reguli esenţiale

1.  Folosiţi sămânţă obţinută în anul însămânţării, cu puritatea minimă de 98% şi capacitatea minimă de 85%, tratată.
2.  Epoca de semănat se alege în funcţie de zonă, astfel ca în intervalul de la semănat şi până la intrarea în iarnă plantele să beneficieze de 800-900oC, interval în care, în condiţii de umiditate suficientă, plantele să-şi formeze o rozetă de 6-8 frunze bine dezvoltate, pentru rezistenţă la îngheţ. Perioada calendaristică de semănat este 1-15 septembrie în Câmpia Română şi Câmpia Banatului, iar pentru estul, vestul şi nordul ţării, 25 august – 10 septembrie. Semănatul timpuriu determină o creştere prea mare până în iarnă, reducând rezistenţa şi densitatea plantelor;
3.  Densitatea de semănat variază în funcţie de: particularităţile biologice ale seminţei sol, fertilizare ş.a. Densitatea dorită la recoltare este de 70-80 pl/mp. În nordul Germaniei s-au obţinut recolte practic egale cu densităţi de 30-60 plante recoltabile/mp, iar în Elveţia – 30-50 pl/mp;
4.  Cantitatea de sămânţă: 6-10 kg/ha;
5.  Distanţa între rânduri:12,5 cm, iar adâncimea de semănat: 2-4 cm, în funcţie de umiditate şi de calitatea patului germinativ.

4 ATENŢIONĂRI LA SEMĂNATUL TIMPURIU AL RAPIŢEI

Pentru că toamnele au devenit din ce în ce mai capricioase, fermierii au devansat foarte mult data semănatului. Această strategie înseamnă o răsărire foarte timpurie şi o dezvoltare foarte puternică în toamnă, dar şi un risc crescut de apariţie a tijei florale înainte de intrarea în repausul hibernal.

Click AICI şi vezi la ce trebuie să fii atent în cazul semănatului timpuriu al rapiţei de toamnă!

un articol de
IOAN BORCEAN