Menţinerea stării de sănătate este prioritară pentru realizarea unor producţii superioare eficiente la nivelul potenţialului genetic al ovinelor. Bunele practici zootehnice militează pentru o igienă sanitar-veterinară preventivă şi pentru asigurarea protecţiei ovinelor împotriva bolilor bacteriene, virale, parazitare şi de nutriţie.

Este necesar ca oierii să ştie care sunt principalele boli infecţioase şi parazitare întâlnite mai frecvent în sistemul extensiv de creştere a oilor şi cum se pot preveni. În acest sens, fiecare fermier trebuie să aibă la început de an un plan întocmit cu medicul veterinar concesionar care prevede acţiunile profilactice şi perioada când acestea trebuie efectuate. Vaccinarea prin inocularea unui vaccin (preparat biologic care după administrare declanşează un răspuns imun la indivizii vaccinaţi) reprezintă o metodă profilactică aplicată pentru imunizarea activă împotriva unor boli.

Boli infecţioase şi parazitare care afectează mai frecvent ovinele în perioada de păşunat:

În continuare prezentăm câteva boli infecţioase şi parazitare care afectează mai frecvent ovinele în perioada de păşunat şi care pot fi prevenite prin vaccinare sau tratament.

• Agalaxia contagioasă (răsfugul alb) – vaccinarea se aplică preventiv în a doua parte a gestaţiei, dar şi de necesitate, în timpul lactaţiei. Boala afectează glanda mamară (glanda mamară este edemaţiată, dureroasă şi roşiatică) şi produce scăderea severă a producţiei de lapte şi chiar oprirea lactaţiei. Pentru imunizare se utilizează vaccinul Agalaxin, 1 ml suspensie hidroxidată, indiferent de greutatea şi de vârsta oilor.

• Mamita gangrenoasă (răsfugul negru) este o boală infecţioasă care poate produce gangrena glandei mamare (roşie-violacee, caldă, dureroasă) cu o frecvenţă (50%) mare şi chiar decesul oilor afectate.

Prevenirea prin vaccinare cu vaccinul Agalaxin forte reduce semnificativ şansele de apariţie a bolii la ambele tipuri de răsfug. Cele mai bune rezultate se obţin când vaccinarea se face în a doua parte a gestaţiei, dar şi în timpul lactaţiei.

• Pododermatita infecţioasă a oilor apare frecvent, indiferent de vârstă, şi afectează grav cornul copitei. În perioada stabulaţiei aşternutul se primeneşte zilnic (0,2-0,3 kg de paie curate) şi o dată pe săptămână se administrează 200 g/mp var praf şi se acoperă cu paie curate (0,4-0,5 kg/mp).

La începutul perioadei de păşunat se recomandă utilizarea vaccinului Podovac sau tratamentul local la ovinele afectate, după curăţirea ongloanelor şi tăierea excesului de corn, cu unguentul Pododermin, foarte eficace. Dacă boala apare la un număr mare de ovine, se recomandă îmbăieri podale cu o soluţie de formol 10% sau azotat de amoniu (îngrăşământ) soluţie saturare.

• Antraxul (dalac, manifestat prin febră mare, abatere, respiraţie dificilă, moarte rapidă) afectează oile, dar şi omul. Pentru prevenire se foloseşte vaccinul Carboromvac în doză de 0,2 ml, la ovinele de peste 2 luni.

• Bluetongul (boala limbii albastre – febră, limba puternic tumefiată şi cianozată, respiraţie accelerată) este foarte contagios, dar se poate preveni cu vaccinul Romvac Blue-4.

• Anaerobiozele produse de Clostridium spp. provoacă opt boli grave (care afectează sistemul nervos, digestiv, renal), de regulă la ovinele în stare foarte bună de întreţinere. Tratamentele recomandate au dat rezultate nesatisfăcătoare, mai cu seamă când s-au făcut schimbări bruşte de sortimente de furaje.

În turmele de ovine unde a apărut boala, se poate face serumizarea cu ser antiperfingens polivalent şi apoi vaccinarea de necesitate cu vaccinuri inactive contra anaerobiozei.

Ce paraziţi pot infesta ovinele la păşune?

În sistemul extensiv de creştere, la ovine, bolile parazitare produc anual cele mai mari pierderi în perioada de păşunat dacă nu sunt combătute.
Pentru prevenirea şi combaterea unor paraziţi interni, după stabilirea diagnosticului de către medicul veterinar concesionar, se pot folosi produse fabricate în România.

• Monezioză (panglica-mieilor) este foarte frecventă pe păşunile joase cu băltiri de apă, produsă de teniile localizate în intestin, mai frecvent la miei (slăbire, abdomen voluminos, elimină tenii), iar ovinele adulte pot fi parazitate, dar nu prezintă semne clinice tipice şi devin purtătoare şi sursă de contaminare cu ouă eliminate prin fecale.

Tratamentul se face cu albendazol în dozele specificate pe produsele: Rombendazol 2,5%, 10% şi Rombendazol plus (3-5 ml/10 kg greutate vie – g.v.), repetat la 24 şi 48 ore. Ocazional se poate folosi şi sulfat de cupru soluţie 2% administrat 2 ml/kg g.v. pe gură.

• Fascioloza netratată la intrarea în stabulaţie (octombrie-noiembrie) se manifestă acut (anemie, diaree, slăbire pronunţată, uneori şi avorturi), iarna (decembrie-ianuarie) şi primăvara. Primul tratament obligatoriu se execută primăvara (martie) înainte de ieşirea la păşune şi apoi încă 1-2 tratamente pe durata păşunatului, dacă prin analize de laborator ale fecalelor se confirmă prezenţa ouălor şi a larvelor de Fasciola hepatica. Este o boală parazitară frecventă şi extrem de gravă, care afectează producţiile adultelor şi creşterea tineretului şi uneori determină moartea acestora.
Tratamentul se face cu Fasciocid ce conţine triclabendazol în doză de 5 ml/50 kg g.v., care combate toate stadiile de dezvoltare a fasciolelor. Eficient este şi albendazolul prezentat în cele trei produse de Rombendazol,

Tot înainte sau imediat după ieşirea la păşunat a ovinelor, se aplică un tratament pentru combaterea dictiocaulozei (muci seroşi, cruste nazale, tuse, dispnee), cu produsul Romfenbendazol 10%, soluţie ce conţine fenbendazol ce se administrează pe gură 2,5 ml/50 kg g.v. în doză unică.

• Pentru combaterea paraziţilor externi (păduchi, râie, căpuşe) se foloseşte Romivermectin, prezentat sub formă de soluţie injectabilă cu ivermectină în doză 1 ml/50 kg g.v. administrată subcutan. Acest tratament se repetă, de regulă la intrarea în stabulaţie.

• Tetania. Trecerea bruscă a ovinelor de la furajare în stabulaţie la furajare la discreţie cu iarbă poate provoca Tetania de iarbă (mers clătinat, postare în decubit, rigiditate musculară cauzată de insuficienţa magneziului în sânge). Utilizarea unor blocuri minerale pentru lins, bogate în minerale şi vitamine, în stabulaţie şi în prima perioadă de păşunat, reduce semnificativ riscul apariţiei acestei boli.
Menţinerea stării de sănătate a ovinelor este garanţia obţinerii unor producţii superioare şi a unui tineret de înlocuire de bună calitate.

BOLI INCLUSE ÎN PROGRAMUL NAŢIONAL STRATEGIC AL ANSVSA

Obiectivul principal al fiecărui crescător de ovine este asigurarea stării de sănătate a ovinelor din ferma proprie, bazată pe asigurarea condiţiilor de bunăstare şi de reducere a pierderilor cauzate de boli specifice ovinelor.

În România, s-au elaborat normele tehnice incluse în Hotărârea nr. 1156/23.12.2013, care aprobă toate acţiunile sanitar-veterinare cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a zoonozelor, protecţia animalelor şi protecţia mediului, precum şi controlul siguranţei alimentelor. Acest act legislativ include planul acţiunilor de supraveghere şi control al bolilor la animale, fiind structurat pe nouă secţiuni.

În partea I este redat planul de supraveghere şi control în fermele de ovine pentru următoarele afecţiuni: salmoneloza, bluetongue, encefalopatii spongiforme transmisibile, febra aftoasă, tuberculoza, antraxul, pesta rumegătoarelor mici, variola ovină şi caprină, paratuberculoza ovină, bruceloza, agalaxia contagioasă, adenomatoza pulmonară etc.

Examinarea clinică a ovinelor se face periodic de către medicii veterinari acreditaţi, în colaborare cu crescătorii de oi.

Ioan PADEANU
Daniela MOŢ
USAMVB Timişoara