Oierii s-au mai aşezat,
Că după mult protest şi sfat,
Subvenţia li s-a promis
Şi e capitolul închis.
Dar ce te faci cu vacile,
Că tot mugesc săracele
De foamea ce are să vină,
Că se anunţ-o iarnă plină…
Plină de griji, dar ce credeaţi,
Că-s fermierii scăpătaţi?
De un’ să fie, vai de ei,
Când iau porumbul pe bani grei,
Că şi-au vândut recolta toată
Ca să achite înc-o rată!
Mai spune câte unul, sec,
Că pân’ la urmă toate trec
Şi că la anu’ o fi mai bine.
Dar cine ştie ce mai vine?
Că după cum stă treaba-acuma,
Cu greul care vine-ntruna…
Dară românu’ e-nvăţat,
Şi mai avut, şi mai sărac
Şi a făcut agricultură
Şi-n brazdă mândră arătură
Şi din belşugul câmpului
S-au bucurat şi el şi-ai lui.
Şi încă nu ştiu câţi pe lângă
S-au bucurat că-i măru-n pârgă
Şi c-or să aibă poame-alese
De mâna lor cu sârg culese
Şi că vor vinde an de an
Minunăţii de Ionatan!
Dar ce să vezi, surpriză mare
Când a scos mărul la vânzare!
Că s-a trezit dat la o parte
De fructe ieftin importate.
Şi-a zis atunci, trist, omul nostru
Că nu îşi mai găseşte rostul…
Dar semne bune anul are,
Cum bine zice o urare,
C-o să avem piaţă mare
Şi spaţii de depozitare
Şi marfa noastră-n galantare.
Iar banii pentru animale
Vor sta ticsiţi prin buzunare.
Ce viaţă! Ce huzur ne-aşteaptă
Cu arătura irigată
Şi ţara toată cultivată!
Dar ce te faci când îţi dai seama
Că mai puţin şi vine iarna
Şi cheltuielile din vară
Te-au cam lăsat cu punga goală…
Aşa-i când faci agricultură
Cu investiţii pe măsură,
Dar socoteli pe promisiuni:
Pe datorie semeni, datorii aduni!
Dar cât de greu ar fi să fie,
Tot speri c-o să mai scoţi din glie
Măcar o brumă de-avuţie!