Potrivit Pro Agro, ANSVSA a transmis în teren, în 24 martie 2015, o notă de serviciu (nr. 25840/24.03.2015) prin care dispune ca „vaccinarea voluntară să se aplice și la ovinele din exploatațiile înregistrate/autorizate sanitar veterinar”, cu „vaccin inactivat, pentru serotipul 4”.
Membrii Pro Agro contestă implicarea bugetului UE (10,2 mil. euro) și al celui național pentru un „program de vaccinare care va decapita exportul de rumegătoare al României” și cer „verificarea/testarea serologică a animalelor la export pe cheltuiala exportatorului” (cca. 3 euro/test – n.red.), precum și vaccinarea voluntară a fermelor de vaci de lapte, dar cu „afișarea transparentă a acestora pe site-ul ANSVSA”.
„Piețele tradiționale pentru export nu acceptă rumegătoare vaccinate, iar vaccinarea la bovine contra Bolii Limbii Albastre, conform studiilor de specialitate, nu s-a dovedit a fi eficace”, precizează reprezentanții crescătorilor de animale.
Export condiționat și costuri enorme pentru crescători
Potrivit Pro Agro, Iordania așteaptă punctul de vedere al ANSVSA pentru reluarea importului de animale vii din România și a solicitat, în acest sens, testarea fiecărei ovine/bovine cu un test care să demonstreze vaccinarea și care costă aprox. 50 euro/animal, ca o „condiție comercială, în eventualitatea în care se va demara un program de vaccinare contra Bluetongue în România”.
„În timp ce un test care să demonstreze că animalul este sănătos costă 3 euro, pentru a exporta o ovină/bovină în Iordania, bugetul României va plăti vaccinul și manopera de vaccinare, suma va fi apoi (poate, conform declarațiilor ANSVSA) suportată de Comisia Europeană în procent posibil de 50%, iar fermierul va plăti aprox. 50 euro pentru a demonstra că a vaccinat animalul, prețul unui miel la export variind între 45 și 60 de euro!”, precizează reprezentanții Pro Agro.
Pro Agro cere program de supraveghere și control
Cum „România nu intră deocamdată în categoria de țară infectată, fiind în primul an de apariție a bolii”, Pro Agro a cerut ANSVSA, încă din noiembrie 2014, ca în locul vaccinării naționale, țara noastră să instituie un „program de supraveghere a culicoidelor în perioadele de risc și control serologic subvenționat la efectivele exportate, conform recomandărilor OIE”. Pro Agro dă ca exemplu Germania, care, din 2008, în momentul apariției bolii, are un astfel de program, pentru care a primit fonduri UE de milioane de euro (1 mil. euro doar în 2014).
