Alimentaţia vacilor în gestaţie avansată trebuie să satisfacă cerinţele pentru funcţiile vitale, la care se adaugă necesarul pentru dezvoltarea normală a fătului, respectiv cel pentru depunerile de substanţe nutritive de rezervă. De asemenea, trebuie ţinut cont de vârsta animalului şi de condiţia de întreţinere a acestuia.
Alimentaţia de pregătire a vacilor gestante este necesară, deoarece, imediat după fătare, are loc o reducere a consumului de hrană cu circa 20%, ceea ce accentuează bilanţul nutritiv negativ. Astfel, vaca elimină mai mult decât consumă, acest lucru fiind motivat de cerinţele ridicate specifice ascendenţei curbei de lactaţie.

Normele de hrană la vacile în repaus mamar şi la cele gestante
La vacile în repaus mamar, normele pot fi corespunzătoare nivelului producţiei medii zilnice de lapte, realizat în lactaţia anterioară, sau se pot calcula asigurând 2-2,5 kg SU/100 Kcorp, 1,3 UN/100 Kcorp şi 105-120 g PBD-proteină brută digestibilă/UN, la vacile cu o stare slabă de întreţinere, precum şi la cele aflate la primele două gestaţii. Necesarul mineral poate fi satisfăcut dacă la 1 kg SU ingerată de către vacile gestante se asigură: 5,4 g Ca; 3,4 g P; 2,0 g Na; 2,0 g Mg; 60 mg Zn; 50 mg Fe; 60 mg Mg; 8 mg Cu; 0,8 mg I şi 0,1 mg Se.
La vacile gestante, planificate în lactaţia următoare cu producţii de lapte de peste 3500 l, se va asigura zilnic un aport de minim 350 mg caroten sau 75.000 Unităţi Internaţionale (UI) vitamina A, precum şi 5000 UI vitamina D. În raţia vacilor în gestaţie avansată se vor introduce furaje de calitate, uşor digestibile, nu prea voluminoase, cu acţiune uşor laxativă, corespunzătoare din punct de vedere organoleptic şi a condiţiei de inocuitate. Subalimentaţia la această categorie generează fătări distocice, avorturi, viţei debili, scăderea producţiei de lapte în lactaţia următoare şi tulburări de reproducere.

Tehnica hrănirii
În alimentaţia specifică sezonului de iarnă, nutreţurile fibroase reprezintă componenta de bază a raţiilor, recomandându-se cantităţi zilnice de 6-9 kg (1,5-2 kg/100Kcorp) fânuri de bună calitate, din care circa 50% să fie de leguminoase.
Suculentele se recomandă în cantităţi mai reduse, de 10-15 kg (2,5 kg/100 Kcorp), acestea fiind suprimate cu 12-14 zile premergător fătării. Din această categorie se preferă utilizarea semifânurilor (5-8 kg/cap) şi a semisilozurilor (10 kg/cap). Morcovii furajeri se pot administra în cantităţi de 4-6 kg.
Furajele concentrate pot fi administrate în cantităţi de 1-4 kg/cap respectiv 0,4-0,6 kg/100 Kcorp, sub formă de amestecuri care conţin şi partea minerală (120-150 g), prin care să se satisfacă cerinţele de necesar prezentate anterior.
La cantităţile preconizate, structura raţiilor la vacile în gestaţie avansată, în perioada de iarnă, poate fi formată din 40-50% fibroase, 30-35% suculente şi 15-30% concentrate.
În tabel redăm un exemplu de raţie, pentru luna a VIII-a de gestaţie, în perioada de stabulaţie. Aş recomanda crescătorilor de vaci cu lapte să furajeze corect vacile în gestaţie avansată, pentru a obţine viţei sănătoşi şi cantităţi sporite de lapte în lactaţia următoare.

RAŢIE PENTRU O VACĂ ÎN GREUTATE DE 650 KG, ÎN LUNA REPAUS MAMAR

LEGENDĂ TABEL:
UN – Unităţi nutritive
UNL – unităţi nutritive lapte;
UIDL – unitatea de încărcare digestivă pentru vaca de lapte;
PD – proteină digestibilă
PDI – proteina digestibilă la nivel intestinal
PDIN – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în azot al raţiei;
PDIE – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în energie al raţiei.
• Structura raţiei: fibroase – 50,0%; suculente – 29,1%; concentrate – 20,9%.
Raport Ca/P: 1,5/1
Raport proteic: 84 g PDI/ UNL; 86 g PD / UN

Un articol publicat în revista Ferma nr. 4/209 (ediţia 1-14 martie 2018)