Tractoarele au ieșit din nou pe drumurile Țărilor de Jos, iar protestele fermierilor împotriva politicii guvernului privind azotul continuă. Sute de fermieri au traversat provincia Drenthe, cerând autorităților să țină cont de viitorul fermelor și de investițiile făcute de generații întregi.

Criza agricolă din Țările de Jos intră într-o nouă etapă. După protestul masiv de la Den Bosch, unde sute de tractoare au venit să apere ferme amenințate de retragerea autorizațiilor, fermierii olandezi au revenit în stradă. Miercuri, 19 august, sute de tractoare au traversat provincia Drenthe, într-un marș împotriva noilor măsuri privind reducerea emisiilor de azot.

Mesajul este același: fermierii cer perspectivă și siguranță pentru fermele lor. Dar, după tragedia de pe A59, societatea olandeză trasează tot mai clar o limită: solidaritate cu fermierii, da, însă nu cu orice formă de protest, scrie Agrarheute.

„Ne este amenințat viitorul!”

În Țările de Jos, conflictul dintre agricultură și politica de reducere a azotului este departe de a se încheia.

La numai câteva zile după protestul de la Den Bosch, fermierii au ieșit din nou în stradă. De această dată, scena principală a fost provincia Drenthe, unde, miercuri, 19 august, sute de fermieri au pornit cu tractoarele într-un așa-numit „marș al azotului”.

Au fost organizate trei trasee, iar coloanele de tractoare au trecut prin toate cele 12 municipalități ale provinciei, înainte de a se reuni la Assen, în fața sediului administrației provinciale.

Mesajul lor a fost unul direct: actuala politică privind azotul pune sub semnul întrebării viitorul fermelor și al satelor olandeze.

La fiecare primărie, fermierii au încercat să obțină sprijin pentru o scrisoare adresată guvernului. Nu au obținut însă semnăturile primarilor. Autoritățile locale au explicat că responsabilitatea pentru politica privind azotul aparține în principal guvernului și provinciilor.

În același timp, mai mulți primari au transmis că înțeleg neliniștea fermierilor.

Nu este doar despre azot. Este despre existența fermelor

În spatele protestelor se află o problemă mult mai profundă decât procentul de reducere a emisiilor.

Pentru un fermier, o nouă regulă nu înseamnă doar o modificare într-un tabel de emisii. Poate însemna o investiție care nu mai poate fi recuperată, un grajd care nu mai poate fi folosit, o autorizație care devine nesigură sau o fermă care nu mai poate fi transmisă copiilor.

Exact această teamă s-a aflat în centrul protestului de la Den Bosch.

În Noord-Brabant, autoritățile provinciale intenționează să retragă autorizațiile de mediu ale cinci ferme de păsări aflate în apropierea unor zone Natura 2000. Procedura ar urma să înceapă cel târziu la 1 octombrie 2026.

Pentru fermieri și organizațiile agricole, cazul celor cinci exploatații reprezintă însă mult mai mult decât o dispută locală.

Întrebarea lor este simplă: dacă o fermă a primit o autorizație legală, iar proprietarul a investit în baza acelei autorizații, cât de sigur mai este dreptul de a continua activitatea?

Guvernul cere reduceri masive ale emisiilor

Guvernul olandez are, la rândul său, un argument puternic: protejarea naturii.

Țintele asumate prevăd pentru agricultură o reducere cu 42-46% a emisiilor de amoniac până în 2035, comparativ cu nivelul din 2019.

În jurul zonelor naturale protejate sunt prevăzute, de asemenea, măsuri și zone în care activitatea agricolă trebuie să exercite o presiune mai redusă asupra mediului.

Autoritățile susțin că aceste măsuri sunt necesare pentru refacerea naturii și pentru a crea din nou spațiu pentru autorizarea unor activități economice.

Pentru fermieri, însă, problema este dacă aceste obiective pot fi atinse fără distrugerea unei părți importante a sectorului zootehnic.

De aici apare una dintre cele mai dificile întrebări ale crizei olandeze: cât de mult poate fi redusă activitatea agricolă înainte ca agricultura însăși să devină imposibil de susținut economic?

De la fermele din Noord-Brabant la protestele din Drenthe

Cele două proteste din luna august trebuie privite împreună.

Pe 14 august, la Den Bosch, sute de fermieri au protestat împotriva planului de retragere a autorizațiilor pentru cele cinci ferme de păsări.

Pe 19 august, în Drenthe, sute de tractoare au pornit într-un marș prin provincie pentru a atrage atenția asupra noilor politici privind azotul.

În ambele cazuri, problema centrală este aceeași: fermierii spun că nu mai văd suficientă siguranță juridică și economică pentru a-și continua activitatea.

Diferența importantă este însă modul în care s-au desfășurat acțiunile. În Drenthe, organizatorii au cerut fermierilor să evite autostrăzile. Coloanele au circulat pe drumuri provinciale și locale, iar protestul s-a încheiat la Assen fără incidente majore.

Solidaritate cu fermierii, DA. Dar până la autostradă!

Aici se află poate cea mai importantă schimbare în percepția publică. Olandezii pot înțelege nemulțumirea fermierilor. Pot înțelege teama că o fermă construită de o familie în zeci de ani poate dispărea printr-o decizie administrativă.

Dar această solidaritate are o limită. Iar limita a devenit extrem de vizibilă după tragedia de pe autostrada A59.

Pe 14 august, în timp ce tractoarele se îndreptau spre protestul din Den Bosch, s-a format un ambuteiaj pe A59. La coada coloanei de mașini a avut loc o coliziune în care au fost implicate patru autoturisme. Două persoane au murit, iar alte șase au fost rănite.

Poliția a investigat circumstanțele accidentului. Important este că nu există o concluzie potrivit căreia tractoarele ar fi lovit autoturismele sau ar fi provocat direct coliziunea. Cert este însă că traficul aglomerat s-a format în contextul deplasării tractoarelor către protest.

După accident, autoritățile și liderii politici au cerut fermierilor să nu mai folosească autostrăzile pentru proteste.

De altfel, chiar organizațiile agricole au făcut apel la fermieri să respecte legislația și normele de siguranță.

În Drenthe, protestatarii au demonstrat că se poate transmite un mesaj puternic și fără blocarea autostrăzilor: sute de tractoare au traversat provincia, au ajuns la toate cele 12 primării și au adunat sute de oameni în jurul aceleiași teme.

Când protestul riscă să piardă simpatia publicului

Există însă și alte elemente care complică imaginea mișcării fermierilor.

La protestul de la Den Bosch, organizația Farmers Defence Force a distribuit insigne cu litera „B” în interiorul unei stele care făcea trimitere evidentă la steaua galbenă impusă evreilor în timpul Holocaustului. Gestul a fost condamnat inclusiv de premierul Rob Jetten, care l-a catalogat drept dezgustător.

Pentru fermieri, asemenea gesturi riscă să mute discuția de la problema reală – viitorul fermelor – către o controversă care îi îndepărtează de o parte a opiniei publice.

Este o lecție importantă pentru orice mișcare de protest: cu cât cauza este mai puternică, cu atât mai mult contează să nu-i oferi adversarului posibilitatea de a schimba subiectul.

Politica olandeză încearcă să găsească o ieșire

Deocamdată, nu există o soluție care să împace toate părțile. Guvernul trebuie să răspundă presiunii juridice și cerințelor privind protecția naturii. Provinciile trebuie să pună în aplicare măsurile. Fermierii cer însă reguli clare, stabile și o perspectivă economică.

Ministrul Agriculturii, Jaimi van Essen, susține că agricultura și natura nu trebuie privite ca adversari și vorbește despre cooperare și alegeri clare pentru viitor.

Problema este că, pentru fermierii aflați deja în situații-limită, timpul pentru „tranziții” și „dialog” poate părea foarte lung.

Ei au nevoie să știe dacă ferma lor va exista și peste cinci, zece sau douăzeci de ani.

O criză care depășește granițele Olandei

Conflictul olandez privind azotul este urmărit cu atenție în întreaga Europă pentru că pune față în față două realități greu de împăcat.

Pe de o parte, există obligația de a proteja natura și de a reduce poluarea. Pe de altă parte, există agricultura reală: ferme, investiții, animale, terenuri, angajați, credite, familii și generații care depind de continuitatea activității.

Când regulile de mediu se schimbă, întrebarea nu este doar „cât trebuie să reducem?” Întrebarea este și „cum facem această reducere fără să distrugem fermele care produc hrana?”

Iar Olanda ne arată deja cât de tensionat poate deveni acest echilibru.

Tractoarele vor continua să iasă în stradă?

Probabil că da, atât timp cât fermierii consideră că măsurile privind azotul le amenință existența economică.

Protestele din Drenthe demonstrează că nemulțumirea nu s-a stins după acțiunea de la Den Bosch. Din contră, mesajul fermierilor se extinde: nu este vorba doar despre cele cinci ferme din Noord-Brabant, ci despre sentimentul că întregul sector zootehnic trebuie să suporte o parte disproporționată din costurile tranziției.

De aceea, conflictul olandez nu mai este doar despre azot. Este despre încredere, proprietate, securitate juridică, protecția naturii și dreptul fermierului de a-și imagina un viitor pentru propria fermă.

Iar dacă guvernul nu reușește să ofere acestui sector o perspectivă credibilă, este foarte posibil ca tractoarele să rămână, pentru mult timp de acum înainte, unul dintre cele mai vizibile simboluri ale acestei crize.