Potrivit specialiştilor, fenomenul se manifestă prin îngălbenirea codiţei florii sau a fructului, iar cauza majoră a unui proces incomplet de legare a fructelor ca şi a fructelor rămase mici („meiate”) o constituie slaba polenizare. “Introducerea hibrizilor partenocarpici de tomate sau a celor total ginoici de castraveţi, a îmbunătăţit în mare măsură rezistenţa plantelor la factorii adverşi de mediu, cum ar fi intensitatea luminoasă şi temperatura scăzută”, susţine ing. Victor Lăcătuş.
Efectele avortării florilor şi a pierderii fructelor, pot fi uneori extrem de dure din punct de vedere economic, datorită pierderii timpurietăţii. “Dar acest fenomen poate avea loc nu numai la debutul culturilor extratimpurii şi timpurii de legume, ci şi mai tărziu, conducând la o producţie totală mai mică. În condiţiile ţării noastre, pierderile de producţie, datorate acestor fenomene, sunt în general de până la 20 %. Ele includ nu numai căderea florilor şi a fructelor în fază încipientă, dar şi fructele deformate, cu goluri, moi, şi care afectează producţia comercială”, explică Victor Lăcătuş.
Condiţii propice
Legarea fructelor este puternic influenţată de condiţiile de mediu – lumină, temperatură, dioxid de carbon, umiditate, condiţii de fertilitate a solului, ş.a. “Cel mai adesea în sistem protejat, avortarea florilor se produce datorită temperaturilor scăzute, sub 10°C noaptea şi sub 15°C ziua. Dar şi intensitatea luminoasă puternică şi temperatura foarte ridicată, cresc procentul de avortare a florilor. Vara, în solarii, în timpul zilei, temperatura poate depăşi 40-50°C, şi chiar dacă aceasta nu durează decât câteva ore, fenomenul de avortare este foarte puternic, mai ales când umiditatea relativă a aerului este foarte scăzută”, spune specialistul.
Temperaturile medii optime pentru legarea fructelor variază în raport cu specia cultivată şi hibridul ales, între 20 şi 25 °C ziua şi 15-18 °C noaptea. Umiditatea relativă optimă a aerului variază între 70 şi 80 %, iar umiditatea solului între 80 şi 90 %.
Azotul influenţează diferit procesul de dezvoltare: în general excesul determină o mai bună înflorire dar o legare slabă a fructelor, iar deficitul reduce deasemenea procentul de legare.
Măsuri de reducere a fenomenului
Asigurarea foarte bună cu fosfor a plantelor favorizează formarea unor flori viguroase şi implicit o creştere a numărului de flori legate. Acelaşi efect îl are şi buna asigurare cu microelemente (B, Fe, Mo, Mn, Zn, Cu), cu rol important în metabolismul acizilor nucleici şi în sinteza proteinelor.
Aplicarea unor îngrăşăminte foliare cu macro şi microelemente, cu aminoacizi esenţiali şi cu biostimulatori, cum ar fi FOLIMAX, Complex FORTE NPK+B, CaFORTE, MeFORTE, ş.a., sunt deosebit de eficiente.
Un alt factor ce poate determina căderea florilor este încărcătura de fructe pe plantă.
Măsurile de reducere a fenomenului de avortare a florilor, exceptând posibilităţile de control al factorilor de mediu, sunt de natură chimică şi mecanică la care se mai adaugă cea naturală cu bondari. Dintre cele chimice amintim produsele TOMATOSTIM pentru plantele de tomate, FAVEREX pentru fasolea verde, SOLEX pentru plantele de ardei gras, VIFAREX pentru plantele de pătlăgele vinete, ş.a. Cele mecanice se referă la modalităţi de „vibrare” a florilor, electric sau pur şi simplu manual.
