Nimic de reproşat oficialului de la agricultură. S-a dovedit a fi un bun cunoscător al necazurilor, mai mari sau mai mici, ale producătorilor. Aveam impresia la un moment dat că ministrul citează de prin articolele presei de specialitate; mi-am regăsit chiar eu câteva exprimări… specifice. Doar că în timp ce pentru noi, jurnaliştii, e ceva firesc şi ţine de profesie să relatăm, să analizăm şi să luăm la întrebări, pentru cei care au la îndemână soluţii nu e suficientă simpla constatare. Realitatea o ştim şi o vedem şi noi. Ce facem, asta-i întrebarea!

Culmea e că tot fermierii vin şi cu propuneri, pertinente şi cu siguranţă izvorâte din necesităţile lor imediate. Doar că atunci când apare o nouă hotărâre, nici vorbă să se ţină cont de sugestiile celor direct implicaţi. Fie că-i vorba de criteriile pentru accesarea măsurilor europene ori despre irigaţii, păşuni, derogări sau sprijin pentru inputurile ale căror preţuri au luat-o razna!

De pildă, am reţinut din cuvântarea Ministrului că n-ar fi rău, ba chiar e musai ca banii pentru tinerii fermieri să fie acordaţi pe criterii de performanţă şi nu pe concurs de hârtii. Nimic mai adevărat, mai ales că în exerciţiul financiar anterior procentul aplicanţilor care au dus proiectele la bun sfârşit a fost infim! Undeva, cineva greşeşte grav, asta e sigur. Dar să spui totuşi că măsura de instalare a tinerilor trebuie orientată spre cei care au experienţă şi un istoric în domeniul accesat, asta se bate cap în cap cu „instalarea”. Păi nu tocmai asta era ideea, să-i atragem pe tineri spre agricultură, să investească în afaceri viabile, să înceapă o afacere cu potenţial pe termen lung? Ce facem cu cei care au studii, dar n-au istoric? S-ar pricepe la agricultură, dar n-au cu ce s-o apuce la drum? Sau să spunem că au şi cu ce, au şi învăţătură la activ, dar zero performanţă că, ce să vezi, n-a avut cine şi unde să-i instaleze?! Cine face regulile, ori nu ştie agricultură, ori ştie prea mult agricultură „de birou”. De aia se împotmolesc fermierii când vor să depună proiecte şi se trezesc că nu-s eligibili!

A mai spus ceva ministrul. La liceele agricole trebuie să ajungă copiii care au „chemare faţă de pământ” iar fermierii trebuie să aibă un parteneriat activ cu liceele de profil, care sunt (sau ar trebui să fie) principala resursă de forţă de muncă specializată. Îi reamintesc lui Adrian Chesnoiu că ministerul chiar are, prin legea modificată a educaţiei, pârghiile necesare pentru a interveni cu propuneri şi decizii pentru şcoala agricolă românească! Iar în ceea ce-i priveşte pe agricultori, aceştia chiar dacă ar vrea, nu prea au cu cine să lucreze!

Dacă legea muncii nu suportă modificări, orice investiţie într-un viitor absolvent este un risc pe care aproape nimeni nu şi-l asumă!

NICOLETA DRAGOMIR

Redactor-şef Ferma Clasic

Ferma Media Grup

nicoleta@revista-ferma.ro