În această categorie intră substanţele acidifiante, care creează la nivelul digestiv un pH favorabil dezvoltării microflorei, şi oligozaharidele, care asigură substratul energetic pentru anumite genuri microbiene, de regulă a celor din categoria probioticelor.

Administrate separat sau concomitent cu folosirea unui probiotic, prebioticele creează în tractul intestinal condiţii de mediu (acizii) sau hrană (oligozaharidele). În acelaşi timp, prebioticele pot acţiona specific împotriva colonizării germenilor cu potenţial patogen (salmonele, clostridii, E. coli) la nivelul epiteliului pereţilor intestinali, determinând o stare de tranzit a acestora şi, în final, eliminarea lor din intestin odată cu componentele nedigerate.

Prebioticele potenţează efectul administrării probioticelor asupra performanţelor de creştere şi a digestibilităţii nutrienţilor prin crearea de condiţii favorabile pentru bacteriile benefice.

Oligozaharidele

Pe lângă substratul nutritiv energetic necesar microflorei digestive, oligozaharidele contribuie şi la igienizarea tubului digestiv, prin aderarea la acestea a germenilor potenţiali patogeni, datorită receptorilor specifici pentru hidraţii de carbon; prin acest mecanism, germenii devin tranzitanţi şi se elimină într-o proporţie semnificativ mai mare din organism.

Din categoria oligozaharidelor fac parte: fructooligozaharidele (FOZ), alfa- glucooligozaharidele, beta-glucooligozaharidele şi alfa-galactooligozaharidele, care se pot obţine fie prin procedee de extracţie din plante sau (în principal) biotehnologic, prin sinteză enzimatică.

Se apreciază că cele mai bune rezultate s-au obţinut la purcei şi la iepuri, la care prebioticele asigură sporuri mai mari în greutate, reducerea consumurilor specifice şi îmbunătăţirea stării de sănătate prin diminuarea numărului de germeni de Salmonella, E. coli sau Clostridium din intestin.

Relativ recent s-a demonstrat că manan-oligozaharidele, derivaţi din pereţii celulari ai drojdiilor, pot reduce colonizarea cu germeni patogeni (Salmonele, Coliformi) a tractusului gastrointestinal.

Produsele prebiotice aflate în uz sunt şi cele din gama Bio-Mos (pe bază de manani) realizată de firma Alltech prin fermentarea unor zaharuri cu Saccharomyces cerevisiae. Acestea se încorporează în cantităţi de 0,5-1 kg/t în NC destinate păsărilor (Avi-Mos) şi porcinelor (Por-Mos).

S-a demonstrat că preparatele Bio-Mos pot reţine bacteriile patogene de tipul Salmonella şi E. Coli, deoarece acestea au la suprafaţa lor lectine ataşabile manozei. Legarea de aceste oligozaharide, şi nu de celulele epiteliale din intestinul subţire, asigură eliminarea acestor germeni odată cu fecalele.

S-a constatat, de asemenea, că gama de produse Bio-Mos determină şi stimularea sistemului imun, iar prin absorbţia micotoxinelor de tipul aflatoxinelor, se îmbunătăţeşte calitatea furajelor şi, implicit, starea de sănătate a animalelor.

Prebioticele din această categorie trebuie să îndeplinească câteva condiţii, pentru a putea influenţa pozitiv sănătatea intestinală sau performanţele de creştere. în principiu, ele trebuie să poată fi utilizate selectiv de către bacteriile benefice din genurile Lactobacillus, Bacteroides, Bifidobacteria, Pediococcus sau Enterococcus şi să nu fie dăunăoare acestora. Astfel, este necesar ca prebioticele să nu fie degradate sau absorbite în partea superioară a tractului gastrointestinal.

Substanţele acidifiante

Prin efectul de inhibare a înmulţirii germenilor patogeni (ca de exemplu Salmonella, Clostridium, Staphylococcus, Escherichia) şi de favorizare a multiplicării microorganismelor utile (lactobacili, bifidobacterii, drojdii), substanţele acidifiante se încadrează în categoria prebioticelor. Aceste substanţe creează la nivelul tubului digestiv condiţii de mediu (pH acid) prin care se favorizează dezvoltarea şi multiplicarea microorganismelor probiotice.

În scop acidifiant se pot utiliza atât acizii anorganici (acidul clorhidric, sulfuric, fosforic), cât mai ales cei organici: acidul lactic, propionic, citric, sorbic, formic. în prezent, acizii organici sunt obţinuţi în principal prin metode biotehnologice.

INFLUENŢA ACIZILOR ORGANICI

Prin acidifierea hranei şi a apei, acizii organici contribuie şi la:

– creşterea conservabilităţii şi a valorii nutritive a furajelor murate;

– palatabilizarea raţiilor furajere;

– îmbunătăţirea absorbţiei şi utilizării substanţelor minerale, deoarece pot acţiona şi ca agenţi de chelatare;

– creşterea conversiei pepsinogenului în pepsină;

– favorizează scindarea unor nutrienţi.

Acizii organici şi sărurile acestora inhibă creşterea microorganismelor patogene atât în furaje, cât şi în tractul gastrointestinal al animalelor.