Cu tot respectul pentru dnul primar, dar când am lecturat citaţia emisă
la 28 mai a.c. de Judecătoria Lugoj şi, mai departe, motivele chemării
în judecată a Asociaţiei, în prima fază am crezut că e o glumă proastă.
Dar nu, e trist şi adevărat! Primăria vrea să oblige în instanţă pârâta
de-acum Asociaţie a crescătorilor să execute lucrările de întreţinere
şi îmbunătăţire a păşunii comunale în suprafaţă de 977,12 hectare,
conform prevederilor a două contracte încheiate între Consiliul Local
Coşteiu şi Asociaţia Ovitim-Mioriţa în 2007, respectiv 2008.
După cum explicam şi în numărul trecut al revistei, marea problemă a justiţiarului primar este că asociaţia a decis să achiziţioneze cu banii pe păşune, primiţi în 2008 pentru 2007, un tractor şi utilajul aferent pentru defrişarea la propriu a păşunii comunale, având în vedere stadiul înaintat de degradare în care se află suprafeţele în cauză.
Aşadar, primarul cheamă în judecată Asociaţia pe motiv că nu a respectat prevederile contractuale, respectiv „să utilizeze subvenţiile exclusiv pentru executarea de lucrări de întreţinere şi îmbunătăţirea păşunii (…) obligaţii ce nu au fost onorate în nici un fel, păşunea fiind într-o degradare fără precedent datorită faptului că subvenţiile sus amintite au fost deturnate de la scopul pentru care s-au încheiat contractele”.
Acuma, sigur că limba română lasă loc la interpretări, dar să arunci mâţa moartă în ograda altuia e puţin cam mult. Adică halul de degradare al păşunilor din toată ţara asta şi cu referire la cea din comuna Coşteiu sunt puse pe seama unui an care s-a scurs de la încasarea primilor bani din plăţile unice pe suprafaţă.
Nu contează, desigur, că anterior acestui moment consiliile locale (majoritatea, dar nu toate) au încasat vreo 20 de ani taxe de păşunat şi au investit extrem de puţin în ele! Acum contează însă în al cui cont intră banii de la APIA. Şi brusc, păşunea a devenit prioritatea numărul 1 a primarilor.
Păi asta e bine, nu? Era şi cazul să apară o Asociaţie a crescătorilor de animale pe post de ţap ispăşitor. Şi nu e singulară în România parada asta a justiţiarilor de la primăria Coşteiu, din păcate…
Am analizat suficient de bine situaţia şi sincer i-aş fi recomandat primarului Carebia, cu toată răspunderea, să facă la fel. Din toate punctele de vedere, hotărârea Asociaţiei de a cumpăra tractorul şi utilajul respectiv e pe deplin justificată.
Face parte din lucrările de întreţinere a păşunii, urmate, firesc, de însămânţări şi multe altele, care urmează să fie realizate din banii pe 2008 pe care îi va încasa Asociaţia pentru păşune. Bani care acum o lună nici măcar nu intraseră în contul Asociaţiei Ovitim-Mioriţa. Şi atunci, cum să acuzi fără să ai motiv?
Revin la „OBLIGAŢIE DE A FACE”…, o formulare de râsu’ plânsului, de altfel, prin care justiţia e chemată să facă dreptatea primarului, reprezentant al primăriei şi Statului român.
Ca şi cum crescătorii de animale habar n-au ce şi cum să facă. Ei ştiu foarte bine, doar că, spre deosebire de alte domenii, în agricultură mai trebuie respectate nişte tehnologii, fără de care munca ar fi în zadar. Ori acestea depind de foarte mulţi factori: de vreme, de perioadă, de resurse, de tehnică… şi mai puţin de orgoliile şi neştiinţa unora.
Lăsând la o parte păşunea, asociaţia şi edilii de la Coşteiu, tare m-aş bucura să fie câţiva practicanţi de „agricultură pe hârtie” OBLIGAŢI DE A FACE… AZI PE OAIA, MÂINE PE VACA, măcar pentru o zi de păşunat prin minunatele şi înfloritoarele plantaţii de scaieţi şi mărăcini de pe păşunile patriei!
Închei cu vorbele unui bun colaborator: „În momentele mele de deznădejde şi de descurajare cu privire la România şi la români, în sufletul meu începe să moară câte puţin chiar şi speranţa. Reuşita punerii noastre
