Creşterea costurilor de producţie în zootehnie a fost determinată de o combinaţie de creşteri ale preţurilor unitare şi de nivelul de utilizare a inputurilor în fermele zootehnice.
Rata cheltuielilor pentru hrana animalelor a crescut semnificativ în ultimii ani, în timp ce utilizarea păşunilor a scăzut – o tendinţă care trebuie inversată pentru a asigura rentabilitatea fermelor.
Realitatea este că venitul mediu al fermelor de lapte a fost foarte scăzut anul trecut, aşa că fermierii trebuie să îşi minimizeze costurile.
Acum, mai mult ca niciodată, ar trebui să vină momentul în care să folosim raţional pajiştile cu care România este din plin înzestrată. Cu alte cuvinte, cât mai mult furaj cu costuri reduse!
Problemele geopolitice şi tendinţele economice au condus în ultimii ani la creşterea costurilor cu îngrăşămintele, furajele şi energia, în special în 2021 şi 2022. Preţul laptelui şi condiţiile meteorologice nefavorabile au continuat în 2024, punând şi mai multă presiune asupra marjelor, chiar dacă preţul unitar al unor inputuri cheie s-a redus.
Reglementările suplimentare de mediu au adăugat şi mai multe costuri, dar şi incertitudine pentru fermieri. Cu alte cuvinte, mulţi fermieri consideră că este dificil să pună în aplicare măsuri de economisire a costurilor atunci când nu există certitudinea zilei de mâine în zootehnie.
Am citit recent o analiză făcută de irlandezi, care spun că, pe o bază de cost comun, costurile per vacă au crescut din 2019 până în 2022 cu 554 euro, ceea ce înseamnă o creştere cu 40%. Costurile cu îngrăşămintele au reprezentat 21% din creşterea totală a cheltuielilor per vacă, şi asta în condiţiile în care fermierii şi-au redus rata de utilizare la hectar.
Însă costurile cele mai mari au fost cu hrana animalelor, deoarece a reprezentat 39% din creşterea totală a costurilor comune.
Iar creşterile de preţ nu se vor opri, din păcate…. Seceta şi arşiţa care au calamitat culturile în acest an vor fi din plin resimţite şi de crescătorii de animale. Producţiile mult diminuate nu înseamnă neapărat preţuri mai mici. Vedem foarte bine ce se întâmplă cu fluctuaţiile de pe pieţele mondiale.
Problema cea mai mare este că iarba s-a uscat pe pajişti, animalele nu mai au ce păşuna, starea de degradare a pastoralului românesc este mai accentuată ca niciodată şi e dureros faptul că nu se înţelege, nici măcar în ultimul ceas, că investiţiile în ameliorarea păşunilor ar trebui să fie o prioritate pentru fermieri.
În aceste condiţii, reducerea costurilor presupune monitorizarea strictă a achiziţiei de furaje şi asigurarea echilibrului atunci când se încearcă economisirea aportului de îngrăşăminte pentru pajişti, deoarece ar putea avea un impact negativ asupra costurilor.
Specialiştii irlandezi au demonstrat că pentru a stimula producţia de lapte materie primă în ferme, acestea trebuie să utilizeze eficient păşunile, nu să compenseze prin cumpărarea de concentrate. Doar aşa poate fi menţinut un nivel mai scăzut al costurilor.
