Cu numai un deceniu în urmă, aspecte esenţiale, precum asigurarea şi implementarea unor norme stricte de biosecurite, carantină şi aclimatizare, erau considerate de mulţi fermieri ca fiind irelevante. Ulterior însă, realităţile epizootice au dovedit că bolile suinelor cu impact economic major afectează brutal profitabilitatea oricărei unităţi şi chiar închiderea acestora.

Cel mai tare s-au „fript” cei care, în lipsa unei alternative, au decis să achiziţioneze purcei pentru finisare din ferme occidentale, despre al căror status al sănătăţii nu ştiau absolut nimic. Sau, şi mai grav, din aşa-numitele centre de colectare a purceilor, unde sunt aduse animale dintr-un amalgam de ferme, de regulă cele de care fermierii locali vroiau să scape.

Efectul acestei ignoranţe a fost în multe situaţii dramatic, mortalitatea purceilor depăşind, în multe ferme, 20 la sută! Ca să nu mai vorbim de costul tratamentelor şi al vaccinărilor!

Statusul de sănătate în ferma sursă!

Dar, toate aceste experienţe usturătoare şi costisitoare au avut şi un efect pozitiv. Azi, înainte de a lua decizia cumpărării de animale, majoritatea fermierilor ne întreabă: „Care e statusul de sănătate în ferma sursă!” Sau, chiar mai mult decât atât, ne solicită realizarea a numeroase teste de laborator pentru certificarea sănătăţii animalelor ce urmează a fi livrate.

Ca atare, responsabilitatea diseminării animalelor de prăsilă sănătoase revine, în primul rând, unităţilor care au acest obiect de activitate, dar şi autorităţilor sanitar-veterinare, care au la dispoziţie o structură legislativă şi informaţională coerentă, în baza căreia menţinerea sub control a bolilor ar trebui să fie extrem de eficientă.

Riscul pe care şi-l asumă o unitate ce produce şi livrează material genetic (scrofiţe, vieruşi, material seminal) atunci când ignoră, deliberat sau nu, efectele profund negative ale diseminării unor boli către clienţi este enorm în orice moment, pentru că o asemenea abordare face diferenţa dintre „a rămâne” sau „a dispare” de pe piaţă.

Pe de altă parte, un furnizor de material de reproducţie nu poate fi catalogat drept „profesionist”, în lipsa unui program clar, eficient şi transparent de monitorizare şi protejare a sănătăţii animale. Pornind de la această convingere, obiectivul prioritar ar trebui să fie îmbunătăţirea şi protejarea sănătăţii în efectivele nucleu şi de multiplicare, astfel încât animalele să îşi exprime la maxim potenţialul genetic.

Responsabilităţile furnizorului de material genetic

Pentru atingerea acestui obiectiv, furnizorul de material genetic ar trebui:

• să evalueze clinic permanent efectivele din ferma nucleu şi cele de multiplicare, în vederea identificării în timp util a oricăror modificări ale stării de sănătate;

• să recolteze şi să analizeze lunar probe biologice de la toate categoriile de vârstă aflate pe fluxul productiv, rezultatele fiind comunicate prin intermediul buletinelor de analiză oficiale.
În cazul apariţiei celor mai mici dubii, livrarea animalelor din sursa respectivă ar trebui să fie suspendată până la elucidarea definitivă a situaţiei reale şi eliminarea oricărui risc.

Motivaţia implicării furnizorului de material genetic în domeniul protecţiei sănătăţii efectivelor de suine se datorează impactului dramatic pe care îl au diferitele boli asupra performanţelor productive. Acest impact a fost evaluat, astfel că datele tabelare nu mai au nevoie de nici un comentariu.

TABEL 1: MORTALITATEA REZULTATĂ CA URMARE A INTRODUCERII ÎN EFECTIV A UNEI NOI AFECŢIUNI

Valoarea economică a doar 2% mortalitate a purceilor pre-înţărcare, într-o fermă cu un efectiv matcă de 2000 de scroafe, se ridică la peste 35.000 euro/an.

TABEL 2: EFECTUL BOLILOR ASUPRA SMZ ŞI ASUPRA CONSUMULUI SPECIFIC

Impactul economic al reducerii cu doar 0,1 a consumului specific într-o fermă cu un efectiv matcă de 2000 scroafe este evaluat la peste 90.000 euro/an.

TABEL 3: DIFERENŢE TEHNICE
între un efectiv cu un status convenţional al sănătăţii şi un efectiv cu un status ridicat al sănătăţii