Luna lui Cuptor a pârjolit la propriu culturile fermierilor români. Cu excepția Transilvaniei, porumbul românesc este la pământ după ”cupola de foc”, cu temperaturi extrem de ridicate și precipitații foarte puține. În vestul țării porumbul se înălța semeț și verde în ultimele zile ale lui iunie, dar 2-3 săptămâni mai târziu a început să se usuce, de la bază, din cauza arșiței.
Din păcate, nici floarea soarelui nu stă mai bine iar ploile de la sfârșitul lui iulie au venit mult prea târziu…
Am avut toate ingredientele pentru rețeta perfectă a dezastrului. Nici măcar genetica performantă și rezistentă la secetă n-a mai făcut față gradelor Celsius urcate la extreme. Fără apă, Dumnezeu cu mila! Chiar și acolo unde fermierii au reușit să irige, porumbul a răzbit cu mare greu peste zilele caniculare.
În inegalabilul stil românesc, autoritățile caută soluții post-mortem, adică abia acum, când dezastrul s-a produs. Ca de obicei, încercăm să dregem efectele, fără a trata cauzele și nici vorbă de prevenirea lor! Irigațiile sunt cuvântul la ordinea zilei, știm că lipsesc (aproape) cu desăvârșire, dar subiectul zace și el toropit la masa guvernanților. Chiar dacă avem bani europeni pentru refacerea, modernizarea și înnoirea infrastructurii de irigații, fără apă, și aceste proiecte sunt o utopie.
Disperarea agricultorilor a atins cote alarmante iar reacțiile unor semeni pot fi puse și ele pe lipsa de reacție a autorităților. S-a ajuns să fie furată la propriu apa din canalele de irigat iar lupta pentru ultima picătură este la fel de dezolantă precum arată și culturile.
Nevoia de apă a scos preoții în câmp pentru a se ruga la o ploaie bună iar norii sunt injectați la greu cu iodură de argint pentru a declanșa ploaia artificială.
Cei de la Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor se bat cu pumnu-n piept că experimentele lor au sporit precipitațiile. Așa să fie? După toți banii pompați în aceste sisteme, noi încă…. facem experimente? Și, mai ales, le facem după ce majoritatea cultivatorilor de porumb au pierdut lupta cu seceta? Precum spuneam, în dulcele și ineficientul stil românesc, după război vin și salvatorii, pe cai mari. Coborâți, fraților, de prin birouri cu picioarele pe pământ, poate așa veți simți dogoarea și veți vedea și voi hidoasa față a dezastrului!
Ce mai fac autoritățile acum? Caută soluții să despăgubească fermierii pentru culturile calamitate. Evident, n-ai cum să acoperi din despăgubiri costurile, producțiile ratate, arenda și altele. Ministrul Florin Barbu se roagă de bănci să caute soluții pentru agricultorii care nu-și mai pot plăti ratele.
În concluzie, fermierul român e din nou la mila statului. Iar dacă spera să mai recupereze ceva măcar dintr-un preț mai bun la cerealele de toamnă, slabe șanse. Prețul pe burse nu se regăsește și la producător iar la sub un leu kilogramul de grâu, rentabilitatea nu există! Agricultura e din nou pe pierdere!
