Cu prilejul conferinţei internaţionale de presă organizată de BKT (Balkrishna Industries Limited) în Mumbai, gazdele noastre ne-au oferit posibilitatea de a vizita, timp de trei zile, mai multe ferme locale. Micul nostru grup (format din numai 4 jurnalişti, din Africa de Sud, Brazilia, Olanda şi România) i-a avut ghizi pe Amandeep Singh Mehandru, reprezentant marketing BKT, şi Zuber Shaikh, reprezentant vânzări BKT. Aflaţi într-o formaţie aşa de restrânsă, ne-am putut bucura de ospitalitatea fiecărui fermier în parte, în toate cele opt ferme vizitate. De fapt, putem spune chiar că timpul alocat fiecărei ferme a fost mult prea scurt pentru ”câte” erau de văzut şi de aflat. Dar curiozitatea a fost reciprocă, aproape la fiecare fermă şi familie vizitate, după întrebările noastre (despre producţii, preţuri etc.) au urmat întrebările gazdelor despre cum este agricultura la noi. I-am fotografiat noi, ne-au fotografiat şi ei!

„Capitala vinului din India”

Fermele vizitate se află în apropierea localităţii Nashik, un vechi oraş sfânt în regiunea de nord-vest a statului Maharashtra din India. Situat pe malurile râului Godavari, Nashik este binecunoscut pentru locurile de pelerinaj hindus, aşa cum este Kumbh Mela, care se desfăşoară la fiecare 12 ani.
Nashik este al patrulea cel mai mare oraş din statul indian Maharashtra, după Mumbai, Pune şi Nagpur. Oraşul, situat la aproximativ 190 km nord de capitala statului Mumbai, se numeşte „Capitala vinului din India”, deoarece jumătate din podgoriile şi vinăriile din India sunt situate în apropiere de Nashik.

Maharashtra este un stat din regiunea de vest a ţării, al doilea cel mai populat şi cel de-al treilea stat ca suprafaţă din India. Maharashtra are o suprafaţă de 307.713 km2 şi o populaţie de peste 112 milioane de locuitori. Numai capitala statului, Mumbai, are o populaţie de aproximativ 20 milioane de locuitori, ceea ce îl face să fie cea mai populată zonă urbană din India.

Fermele mici ocupă 86% din suprafaţa agricolă totală

Agricultura a fost întotdeauna ”coloana vertebrală” a economiei acestui stat, chiar şi înainte de ”revoluţia verde”. Revoluţia Verde – ”The Green Revolution” în India se referă la perioada începută în anii ’60, în care agricultura indiană a fost orientată spre un sistem intensiv datorită adoptării unor metode şi tehnologii moderne (irigaţii, maşini agricole, seminţe cu potenţial ridicat etc).

India are peste 1,1 miliarde de locuitori, limbile oficiale sunt hindi şi engleza, dar şi altele peste 200 la număr. Bogăţiile Indiei se regăsesc nu numai în populaţia ţării, în istorie şi religie, cât şi în floră şi faună, iar aspectul geografic şi sistemul climatic sunt printre cele mai diversificate din întreaga lume. De asemenea, India este recunoscută ca ţara de origine a piperului şi a altor condimente.

Dimensiunea medie a fermelor este cu puţin peste un hectar şi a scăzut constant în ultimii 15-20 de ani ca urmare a divizărilor în urma moştenirii (practic, împarţirea între fraţi). Astfel, fermele cu până la 2 ha ocupă peste 126 milioane de hectare, adică 86% din suprafaţa agricolă totală. Conform statisticilor oficiale, ponderea exploataţiilor agricole medii (2-10 hectare) ocupă 13,22% din suprafaţa agricolă totală, în timp ce exploataţiile mari (peste 10 hectare) reprezintă sub 1%. De cele mai multe ori, exploataţia nu este definită juridic şi este administrată de către o persoană sau de o familie. Numărul total al exploataţiilor agricole este de peste 146 milioane.

Suprafaţa agricolă totală, care include atât terenuri cultivate, cât şi necultivate, dar cu condiţia ca o parte din acestea să fie folosite în exploataţii agricole, era de 157,14 milioane hectare în 2016.

Principalele culturi agricole

India este cel mai mare producător de banane şi de mango din lume şi cel de-al doilea mare producător de grâu şi de orez. De asemenea, India este cel de-al doilea mare cultivator de trestie de zahăr, dar nu se află pe primele locuri în producţia mondială de zahăr, deoarece mare parte din trestia de zahăr este folosită pentru a produce ”gur” sau ”jaggery”. Gur este un zahăr tradiţional obţinut non-centrifugal, din trestie de zahăr, specific statelor din Asia. Practic, acesta este un concentrat (sub formă solidă sau lichidă) din suc de trestie de zahăr, fără separarea melaselor şi a cristalelor, de culoare maro aurie, până la maro închis.

Există două tipuri majore de culturi agricole în India: de toamnă (kharif) şi de primăvară (rabi)

„Kharif” (toamnă în arabă) se cheamă aşa deoarece sezonul de recoltare coincide cu începutul toamnei sau al iernii, speciile agricole fiind cunoscute sub denumirea de culturi musonice. Sezonul Kharif diferă în fiecare stat al ţării, dar ţine, în general, din iunie până în septembrie. Aceste culturi sunt de obicei semănate la începutul sezonului ploios, în luna iunie, şi recoltate până în septembrie sau octombrie. Principalele culturi de toamnă sunt: orezul, porumbul, soia, arahidele, bumbacul etc.

Traducerea în limba arabă a cuvântului „rabi” este primăvară. Recoltarea acestor culturi se face în primăvară, sezonul rabi începe de obicei în noiembrie şi durează până în martie sau aprilie. Acestea sunt semănate la începutul toamnei şi au nevoie (în general) de irigaţii pentru o bună dezvoltare. Grâul, orzul, muştarul şi mazărea verde sunt unele dintre cele mai importante culturi de primăvară din India.

În ianuarie, în timpul vizitei noastre, cele mai multe culturi observate au fost cele de trestie de zahăr, grâu, legume (în special ceapă, pentru care regiunea este renumită) şi viţă-de-vie (struguri de masă).

Ştiaţi că…

…în zootehnia Indiei, vaca este sfântă şi ocupă un loc special în religia şi în cultura hindusă? În cele mai multe state din India, sacrificarea vacilor este interzisă prin lege, la fel ca şi cruzimea faţă de animale şi comerţul cu carne de vită. Legislaţia variază de la stat la stat. În fermele vizitate, vacile erau folosite doar pentru producţia de lapte şi pentru tracţiune.

Efectivul de bivoli din India este de aproape 100 milioane de capete, ceea ce reprezintă peste 56% din populaţia mondială a acestei specii. Producţia de lapte de bivoliţă depăşeşte cu mult producţia de lapte de vacă. Cea mai mare dintre fermele vizitate avea 470 de capete ca efectiv total de bivoli!

VIZIUNEA ŞI MISIUNEA BKT ÎN INDIA

BKT este unul dintre liderii mondiali în producţia de pneuri off-highway şi este implicat în proiecte de protecţie socială şi de dezvoltare a comunităţilor rurale. Viziunea privind dezvoltarea economică şi filozofia de afaceri a BKT se bazează pe o responsabilitate socială şi ecologică. Fundaţia BKT promovează mai multe iniţiative sociale în India, dar şi în alte ţări: aceste proiecte includ furnizarea de echipamente medicale şi chirurgicale şi finanţarea educaţiei gratuite a tinerilor. În India, de exemplu, BKT susţine programe importante pentru educaţia gratuită a copiilor şi adolescenţilor defavorizaţi în peste 10.000 de şcoli, la peste 1,4 milioane de copii care trăiesc în condiţii de sărăcie şi malnutriţie.

În regiunea vizitată, reprezentanţii BKT nu sunt doar simpli agenţi de vânzări, aceştia încearcă să dezvolte spiritul comunitar, sprijină asocierea între micii fermieri şi susţine păstrarea tradiţiilor culturale şi religioase locale.

POLITICA AGRARĂ A GUVERNULUI INDIEI

Pentru sprijinirea agriculturilor şi protecţia socială a celor săraci, politica agrară a Guvernului Indiei include oferirea de stimulente de producţie prin angajarea în achiziţii deschise de orez şi grâu la preţuri minime specificate anual (MSP). În funcţie de care dintre acestea este mai mare. Sistemul de preţuri minime specificate reprezintă preţurile de bază, concepute pentru a oferi agricultorilor o plasă de siguranţă în cazul unui colaps al preţurilor de pe piaţă. Cerealele achiziţionate de guvern, dar şi de statele individuale sunt plasate într-un depozit central şi apoi distribuite celor nevoiaşi prin intermediul sistemului de distribuţie publică (PDS). În unele cazuri, acest sistem conduce la o ”inflaţie”, adică o supraproducţie de orez şi de grâu, în raport cu celelalte produse agricole, şi o acumulare de stocuri excedentare de cereale.