un articol de
DUMITRU NEDELCU

Comuna Voineşti din judeţul Dâmboviţa este cu adevărat un rai al fructelor, mai cu seamă al merelor. De cum intri în localitate, observi de o parte şi de alta a şoselei zeci de tarabe cu grămezi de mere şi sticle cu suc galben-închis scoase de fermieri la vânzare. Nu poţi să nu opreşti, să te laşi îmbiat, să te bucuri de atâta bogăţie de fructe şi să cumperi, măcar un kilogram-două şi o sticlă cu suc.

Tarabe cu bunătăţi

Pe tânărul Alexandru Ilie l-am cunoscut însă la taraba virtuală: are o pagină de facebook unde îşi promovează sucurile stoarse din merele pe care an de an le culege din livada sa. Acum a venit timpul să-l vizitez aici, în Voineşti, să ne plimbăm prin livadă şi să discutăm despre munca şi planurile sale mai aplicat decât am făcut-o înainte, la telefon. Am şi norocul unei splendide zile de septembrie, cu raze de soare care se lasă leneşe peste livezi şi peste pădurile de fag ale Voineştilor.

Şi-a împlinit visul

Alexandru are 25 de ani şi a studiat la Facultatea de Inginerie Economică în Agricultură a USAMV Bucureşti. În timp ce numeroşi tineri chiar de aici, din Voineşti, au ales să se stabilească la oraş sau să plece în străinătate, Alexandru a decis să se dedice fermei pomicole a familiei. Părinţii săi au un mic magazin peste drum. Văzându-i cum se zbat în fiecare zi să aducă marfă, să o depoziteze, să caute noi furnizori, să convingă clienţii să le treacă pragul, Alexandru şi-a dorit să facă şi el la fel, când va creşte mai mare. Să fie un manager. Şi uite că şi-a împlinit visul: abordează pomicultura ca pe o afacere al cărei bun manager se străduieşte să fie.

Drumul la piaţă

”Bunicul meu, Ion Ilie, a plantat pomi pe terenul din spatele casei, în jurul anului 1960. Erau din soiurile Ionathan şi Golden auriu. Pomii au crescut, au fructificat, în fiecare toamnă veneau cumpărători cu dubele sau ne duceam noi să le vindem en gros, în piaţa din Bucureşti, din cartierul Rahova. Am fost cu tata când aveam 14 ani, iar la 18 ani, după ce mi-am luat carnetul de şofer, m-am dus eu cu merele la piaţa de acolo. La tarabă nu am vândut niciodată. Reuşisem să obţin loc în două pieţe, la Matache şi la Crângaşi, dar nu am găsit om care să vândă, iar noi nu puteam să stăm”, mă lămureşte tânărul pomicultor.

O livadă bine îngrijită

Familia Ilie deţine 1,1 ha de livadă de măr. E o afacere de familie, lucrează cu toţii, Alexandru, soţia lui Alina, părinţii, chiar şi o bunică a soţiei! În 2015, fermierii au scos merii bătrâni, cei plantaţi în 1960, şi au plantat puieţi de Ionagold, Florina şi Golden auriu. Pentru jumătate din investiţie, au folosit material săditor achiziţionat de la o firmă privată din Mărăcineni, judeţul Argeş. ”Din păcate, 25% din puieţi au dezvoltat ulterior cancer la colet, s-au uscat după primii 3 ani de viaţă. Eu susţin că puieţii au fost deja virusaţi în pepinieră. Apoi, am decis să cumpăr din Olanda 1000 de puieţi din soiul Golden auriu. Sunt mai scumpi (5 – 6 euro) decât cei de la Mărăcineni (2,5 euro), dar sunt mulţumit de evoluţia lor”, precizează Alexandru.

Livada e întreţinută ca la carte: apă asigurată prin picurare din puţul săpat în apropiere, fertilizare cu bălegar de vacă, dar şi cu substanţe complexe şi cu azot, tăieri executate de un meseriaş din partea locului. Rezultatul? Producţii bune, mere sănătoase. Roşul Ionagoldului şi galbenul Goldenului îţi iau ochii în livada care se întinde până sub pădure.

Hala de producţie

Tânărul Alexandru abordează activitatea agricolă ca pe o afacere. Investiţia trebuie să aducă câştig, altfel e, cum se spune, ”munca în zadar”. În 2010, când încă mai trăgea de vechea livadă, familia Ilie a cumpărat din Germania o linie de procesare/îmbuteliere şi a început să producă suc de mere: ”a fost a treia linie de procesare din Voineşti, primele două erau deja active din 2009-2010. Instalaţia o avem şi acum, e funcţională, constă într-un tocător şi o presă. Capacitatea este de 160 de kg pe oră. Primul litru de suc l-am vândut în magazinul de peste drum al părinţilor mei. Apoi, mi-am găsit clienţi la Bucureşti, după ce am mers la facultate”.

Bine orientat către piaţă, Alexandru şi-a deschis o pagină de facebook unde îşi promovează sucurile, merge în fiecare week-end la Bucureşti, cu maşina plină cu fructe, vinde la uşa clientului. Recent, tânărul s-a apucat să construiască o hală nouă, unde va funcţiona noua linie de procesare, cu ajutorul căreia va diversifica oferta.

Vreau ca pe lângă sucuri să mai obţin dulceţuri şi fructe deshidratate. Voi aduce echipamente din Austria, Italia şi Germania. Capacitatea de procesare va fi de 500 kg pe oră. Aş putea face saltul la 1000 kg pe oră, dar nu e indicat, fiindcă nu voi avea cum să livrez o producţie aşa mare  – ALEXANDRU ILIE, tânăr pomicultor din Voineşti

MERE ŞI PROGRES
Lucrurile se mişcă bine în ferma familiei Ilie din Voineşti, judeţul Dâmboviţa. În mai puţin de zece ani, ei au trecut la etapa de procesare, au înlocuit vechea livadă cu o plantaţie tânără şi acum sunt pe cale să înlocuiască şi vechea instalaţie cu o făbricuţă de sucuri, dulceţuri şi fructe deshidratate. Cu astfel de iniţiative, pomicultura se schimbă în Voineşti, depăşeşte stadiul de furnizor de materii prime. Desigur, e bine să găsim aici în continuare mărul simplu, aşa cum e cules din pom, dar pe de altă parte ar fi în avantajul tuturor ca localitatea să devină şi furnizor de produse finite.