Infecţiile păsărilor cu salmonele pot fi grupate în 2 categorii: tifoza aviară care afectează găinile adulte şi puloroza care afecteaza puii.
Problema infecţiilor salmonelice la păsări s-a transformat în ultimele decenii dintr-una preponderent economică, într-una de sănătate publică, fiind în atenţia forurilor de specialitate naţionale şi internaţionale.

CÂND ŞI CUM A APĂRUT BOALA ÎN ROMÂNIA?

Boala a fost descrisă prima data în 1898 în SUA, apoi în Germania în 1910, Ungaria în 1922, în Anglia în 1924. Boala este descrisă în 1929 de Cernăianu şi Popovici în ţara noastră, fiind introdusă cu importul de găini de rasă şi difuzată prin incubaţie artificială.
Tifo-puloroza este considerată în exemplul clasic de transmitere a unei infecţii cu potenţial de difuzare la distanţe mari. Afectează găina, curca, bibilica, fazanul, păunul şi papagalul. Au fost descrise şi izbucniri naturale la canari, porumbel, păun şi struţ.
Receptivitatea maximă o prezintă puii de găină din prima săptămână de viaţă, cu morbiditate şi mortalitate în descreştere în săptămâna a treia. Infecţia acută la puii mai în vârstă, în special la liniile care produc ouă închise la culoare, s-a observat sporadic. Aceeaşi evoluţie s-a întâlnit şi la puii de curcă.

SURSE DE TRANSMITERE A BOLII

Sursa principală de infecţie o reprezintă păsările bolnave, indiferent de vârstă şi ouăle care provin de la găinile purtătoare. Embrionii morţi, lichidele embrionare, coaja ouălor eclozionate, fecalele puilor şi puful contaminat conţin cantităţi impresionante de salmonele care contaminează incubatoarele şi puierniţele, cu întregul lor inventar.
Cea mai importantă cale de transmitere este cea verticală: găină adultă infectată – ou – pui. Puii supravieţuitori devin purtători şi eliminatori de salmonele.
Transmiterea se realizează și pe cale conjunctivală şi digestivă. S-au mai semnalat contaminări din cauza rozătoarelor, canibalismului şi prin intermediul aparatului pentru determinarea sexului. Apa, furajele, aşternutul, contaminate, îngrijitorii, distribuitorii de furaje, cumpărătorii de păsări, ambalajele, mijloacele de transport, pot fi luate în considerare ca surse şi vectori ai infecţiei.

MORTALITATE 95-100% LA PUI

Evoluția clinică este diferită, în funcţie de vârstă. La pui, tifo-puloroza evoluează acut sau subacut. Forma acută este mai frecventă la puii de 2-8 zile şi se manifestă prin abatere, tendinţa de aglomerare sub eleveuze, zburlirea penelor, lipsa poftei de mâncare, sete exagerată, somnolenţă şi lăsarea aripilor. Apare o diaree cu fecale urât mirositoare, de culoare albă cretacee.
Fecalele aderente la puful din jurul orificiului cloacal formează un dop obstruant, împiedecând evacuarea fecalelor şi determinând o constipaţie mecanică, puii acuzând dureri “traduse” printr-un piuit continuu şi plângător. După o evoluţie de 3-4 zile, boala se termină prin moarte în 95-100% din cazuri!

EVOLUŢIA LA GĂINILE ADULTE

La găinile adulte tifo-puloroza evoluează rar supraacut şi acut, de obicei cronic, perioada de incubaţie variind între 3 şi 10 zile.
Forma cronică, cea mai frecvent întâlnită, se manifestă prin tulburări ale ouatului. Apar ouă moi sau cu coajă subţire, incomplet calcificată, cu aspect neuniform şi uneori prezentând striaţii de sânge. Producţia de ouă scade sau chiar încetează iar 50% din ouăle produse sunt nefecundate.
La unele găini se manifestă prin dilatarea abdomenului, mers greoi şi o poziţie verticală a corpului (de pinguin). Moartea survine de obicei după o evoluţie lungă.

CE MĂSURI LUĂM?

Apariţia tifo-pulorozei în fermele de pui de consum impune sacrificarea exemplarelor cu semne clinice, restul efectivului din lot şi loturile vecine vor fi tratate profilactic cu un antibiotic sau chimioterapic considerate eficace pe baza testului sensibilităţii tulpinii de Salmonella izolată.

DIAGNOSTICAREA TIFO-PULOROZEI

La necropsia păsărilor adulte, în contact cu aerul, ficatul capătă o culoare verzuie, caracteristică (ficat bronzat). Datele epidemiologice corelate cu manifestările clinice şi tabloul morfopatologic permit cu mare probabilitate suspicionarea diagnosticului de tifo-puloroză.
Examenul bacteriologic şi serologic este însă edificator.

un articol de
ADRIAN STANCU
UŞV Timişoara