Cooperativa La Palma din Granada, lider european în producţia şi comercializarea de tomate, şi-a proiectat o strategie unică de cultivare a roșiilor, oferind plantelor apă doar cât să supravieţuiască. Un mic truc pentru a potenţa gustul.

În căutarea gustului senzaţional şi a consumatorului dispus să plătească pentru o experienţă senzorială superioară, cooperativa La Palma din Carchuna (provincia Granada) a investit în inovaţie şi genetică de top, devenind lider european în producţia şi comercializarea de tomate şi mini legume de specialitate. Având o cifră anuală de afaceri între 155 şi 160 milioane de euro, aceasta vinde sau procesează circa 70 mii tone pe an, dintre care 80% numai tomate.

Cum au învins provocările prezentului?

Creşterea semnificativă a importurilor, în special din Maroc, precum şi efectele virusului rugos brun al tomatei din campaniile recente au împins roşia spaniolă într-o poziţie vulnerabilă. Cu toate astea, cooperativa La Palma – cu cei 750 de membri cultivatori ai săi, care exploatează o suprafaţă de 850 de hectare – a reuşit să facă faţă cu brio acestor provocări, consolidându-şi poziţia pe piaţă datorită diversificării producţiei şi a orientării către consumul de nişă. Nu caută volume, ci mai degrabă calitatea superioară a gustului pentru un preţ mai bun şi pe cât posibil cu un necesar minim de apă. De altfel, acesta este pe undeva şi secretul succesului în cazul La Palma, o cooperativă de gradul întâi – asta înseamnă că tot ceea ce produce vinde direct către băcăniile gourmet, industria hospitalităţii (HoReCa) şi marii retaileri.

Caută experienţa gustului

Într-un context social în continuă schimbare, în care alimentaţia sănătoasă şi sustenabilitatea mediului au devenit o prioritate, La Palma şi-a definit propria strategie, punând accentul pe calitate, siguranţă, trasabilitate şi mai ales pe gust. „Noi nu concurăm cu producţia de masă. Nu vindem ceea ce generic numim mărfuri (commodities, în limba engleză). Pe noi ne interesează în primul rând să oferim o experienţă a gustului deosebită”, ne-a explicat Juan Vicente Gallego, directorul comercial al cooperativei La Palma, în cadrul vizitei pe care am efectuat-o în primăvară cu ocazia turului organizat de Asociación de Periodistas Agroalimentarios de España (APAE), sub egida Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor de Agricultură (IFAJ) – pentru care ţin să mulţumesc şi acum companiilor KRONE, AGREENA şi MEWI, cu sprijinul cărora am putut onora această invitaţie!

Mai puţină apă, mai multă savoare

Dacă în Maroc pentru a obţine un kilogram de roşii se folosesc între 50 şi 70 litri de apă – ceea ce practic înseamnă că „vei ajunge în final să consumi doar apă cu ceva gust”, după cum a ţinut să precizeze Juan, cultivatorii La Palma au redus la o treime aportul de apă necesar pentru a produce aceeaşi cantitate de roşii. „Spre exemplu, pentru a recolta un kilogram din tomatele noastre Adora, fermierii folosesc între 18 şi 20 litri de apă. În schimb, roşiile Amela necesită doar 8 până la 10 litri! Iar asta are un impact puternic asupra gustului”, a observat reprezentantul companiei iberice.

25-27 de euro/kg de tomate

În Spania, o roşie Raf bună (varietate de tomate rezistentă la Fusarium, obţinută din selecţia artificială a tomatelor tradiţionale, cunoscută pentru gustul deosebit de dulce şi intens) costă aproximativ 10 euro pe kilogram în supermarket. Pe de altă parte, Amela, singurul soi de tomate care a câştigat până acum o medalie de aur la Fruit Logistica (în 2022), se vinde cu 25-27 de euro/kg.

Tomate cultivate în sistem hidroponic în ferme de familie

Juan Gallego susţine că este un avantaj faptul că La Palma lucrează cu ferme de mici dimensiuni. „Majoritatea fermierilor (circa 70%) care sunt membri ai cooperativei noastre cultivă în sistem hidroponic. Exploataţiile sunt de obicei de tip familial, având o suprafaţă medie de 1,3 hectare. Fermele mici sunt ideale pentru producţia de legume de specialitate, deoarece culturile pot fi supravegheate mult mai bine”, consideră acesta.

Nu concurăm cu producţia de masă. Pe noi ne interesează în primul rând să oferim o experienţă a gustului deosebită! – JUAN VICENTE GALLEGO, Director comercial Cooperativa La Palma

CE SUNT GRADELE BRIX?

În industria tomatelor, Brix este un indicator esenţial al calităţii şi gustului. Roşiile cu un nivel ridicat de Brix sunt mai dulci şi mai aromate, ceea ce le face mai atractive pentru consumatori. Gradele Brix sunt determinate folosind un refractometru, instrument care măsoară refracţia luminii printr-o soluţie. Cu cât soluţia este mai concentrată în zaharuri, cu atât refracţia luminii este mai mare, iar valoarea Brix este mai ridicată.

Cooperativa La Palma deţine în principala sa unitate de producţie nu mai puţin de cinci echipamente electronice de sortare a tomatelor în funcţie de culoare şi mărime, precum şi singurul dispozitiv din lume care determină nivelul de Brix prin scanare cu infraroşu. „Sunt doar două astfel de echipamente în funcţiune la ora actuală, ambele în Spania. Toţi ceilalţi măsoară nivelul de Brix în mod convenţional, cu refractometrul”, a subliniat Juan Vicente Gallego.

Validare calitativă

Pentru a-şi atrage şi fideliza consumatorii, La Palma a investit resurse importante în dezvoltarea şi marketarea unor soiuri de tomate cu gust intens şi textură aparte. „Ideea este că ne dorim să obţinem un Brix maxim posibil şi o aciditate bună pentru a păstra echilibrul. Ceea ce japonezii numesc umami. Astfel, cu cât avem un nivel mai mare de zaharuri în roşie, cu atât aceasta va avea o aromă mai bogată. De exemplu, Chocmato are un nivel Brix minim garantat de cinci pe fiecare bucată, în timp ce Primora are plus şase Brix iar Adora plus şapte Brix. Pe de altă parte, roşia Amela, creată în Japonia, porneşte de la 9 grade Brix şi poate ajunge până la 11. Peste această valoare este imposibil de trecut. Un pepene galben bun are un 12 sau 13 grade Brix”, a evidenţiat directorul comercial al cooperativei La Palma.

CINE CUMPĂRĂ ROȘIILE ”LA PALMA”?

La Palma deţine cinci centre logistice şi două centre de ambalare şi sortare, având nu mai puţin de 1.200 de angajaţi – în plin sezon numărul acestora ajunge la 1.500. De asemenea, pentru cercetare şi dezvoltare are alocate 3 hectare pe care sunt testate anual circa 500 de varietăţi diferite. Rata de succes pentru introducerea unui soi nou în oferta comercială este de unu la trei ani. Aproximativ 87% din producţie ajunge pe pieţele externe. Europa absoarbe 98% din exporturi, însă anumite cantităţi au ca destinaţie Canada, SUA, Asia de Sud-Est şi Orientul Mijlociu.