Cine spune că nu exportăm produse finite greșește. Exportăm „creiere”, forță de muncă super calificată, dar și o parte importantă din escrocii care nu mai au loc de furat din cauza autorităților care le fac concurență. Și grâne cu valoare adăugată (pentru cine face comerț). Iată că Portul Constanța este din nou pe primul loc la acest fel de exporturi. Niciunde în Europa nu sunt atât de mulți traderi mari ca la noi. Asta înseamnă că nu le merge chiar așa rău… Suntem pe primul loc în UE la producția de floarea-soarelui, vicecampioni europeni la porumb și la producția de semințe pentru cultura mare. Toate acestea în condițiile în care suntem undeva sub jumătate din potențial exploatat.
Guvernul încurajează integrarea producției agricole, dar nu taie din TVA pentru a crea un mediu concurențial propice acesteia. Ba mai mult, îngroapă investițiile din mediul rural cu taxa pe stâlp. Fiscalitatea excesivă și slaba implicare a organelor de control și evaluare fac inertă această strategie corectă. Iar noi vrem să plătim funcționarii de care depind plăți de milioane de euro cu două mii de lei și ne mai mirăm că lucrurile merg invers în țara asta!
Se împlinesc 25 de ani de la revoluție… Am rămas cu multe metehne. De pildă, la festivități (și festivism!) nu ne întrece nimeni. Nici la defilări. Până și pe coreeni i-am lăsat mască. Suntem țara tuturor diplomelor posibile – și asta e un soi de tristă moștenire comunistă. Poate de aceea toate titlurile au devenit banale. Doctoratele luate pe bandă rulantă, cu teze copy-paste, de mai toți potentații vremii. Banul și diploma. Interesul și diploma. Toți vor să fie măcar viceprim ceva, acolo, ca să dea bine pe cartea de vizită… Dar vorbeam despre faptul că a trecut un sfert de veac și abia acum începem să buchisim democrația. Din păcate, o spun cu durere, reușim să transformăm în derizoriu aproape fiecare lucru sfânt. Poate e un blestem al neamului acesta atât de inventiv și răbdător. Adaptabilitatea la ținut jugul ne caracterizează. Și aproape de fiecare dată punem căruța înaintea boilor. Dar nu pentru că nu s-ar ști ordinea. ~n nici un caz. Mă uitam că în anul mondial al fermei de familie, la noi nimeni nu ascultă cu adevărat păsurile fermierilor. Doar etichete și principii. La Forumul Montan din România am întâlnit fermieri care au douăzeci de oi și cinci vaci, dar au abonament la revista noastră și citesc și newsletterul AgroInfo. Deci nu mai putem să spunem că avem fermieri neinformați. Din păcate, reprezentanții autorităților îi tratează în continuare ca pe niște țărani. Cu un anume dispreț disimulat. Ca și cum nu un cioban ar fi întemeiat Bucureștii. Ca și cum ei, oficialii, s-ar fi născut direct miniștri sau senatori.
România a fost și va redeveni grânarul Europei iar actualii fermieri vor deveni motorul dezvoltării rurale, așa cum au fost boierii în trecut. Cu o singură condiție însă. Să nu le mai pună atâtea piedici cei puși să cârmuiască. Așa cum a zis Nicolae Sitaru, fermierii au nevoie de legi simple și clare, pe care, din nefericire, parlamentul și guvernul nu se prea picep să le facă. Ori nu vor.
Asocierea fermierilor este unica șansă ca aceștia să fie percepuți ca parteneri de către autorități. Pentru că doar așa îi vor vedea și dincolo de voturi. La urma urmei, politicul asta urmărește cu interes. Și să nu uităm că atunci când copilul nu plânge, mama nu îl alăptează. Fermieri, învățați să protestați (a nu se citi „ieșiți în stradă”). Ieșiți din letargie și nu mai așteptați totul de la stat. Am remarcat campania online „Taie TVA la carne”, dar și faptul că, în sfârșit, nevoia i-a adunat la un loc pe fermieri, procesatori și consumatori. Așa se face un sindicat veritabil. Din nevoie. Ca și cooperativele. Ca și piramidele, de jos în sus, niciodată invers!
