Din punct de vedere cantitativ, asigurarea proteinei în raţii se
exprimă prin PB, iar calitatea este dată de conţinutul acesteia în
aminoacizi (AA). Dintre toţi AA cunoscuţi, în compoziţia proteinelor
vegetale şi animale s-au identificat 21 de aminoacizi, grupaţi în
următoarele categorii:

• AA esenţiali sunt indispensabili,
dar nu pot fi sintetizaţi de organismul animal din precursori. Aceştia
au un rol important în neo-formarea ţesuturilor şi trebuie asiguraţi la
nivelul cerinţelor prin aport exogen. Din această categorie fac parte:
lizina, metionina, triptofanul, leucina, izoleucina, fenilalanina,
treonina, histidina şi valina.

• AA semiesenţiali sunt, de asemenea, indispensabili sintezei proteinelor proprii, dar pot fi sintetizaţi din precursori astfel: cistina din metionină, arginina din lizină şi tirozina din fenilalanină.

• AA neesenţiali sunt aminoacizii pe care organismul îi poate sintetiza. Din această grupă fac parte: alanina, glicocolul, serina, prolina, acidul glutamic, acidul aspartic.
Aportul de AA prin hrană trebuie să fie continuu şi să se realizeze la nivele corelate cu cerinţele organismului.

• AA corelaţi sunt aminoacizii care se află în cantităţi şi în raporturi apropiate de necesarul organismului, animalul valorificându-i în totalitate.

• AA limitativi sau critici se găsesc în cantităţi mai mici decât necesarul sau se asigură mai greu, reducând gradul de utilizare a proteinei. Dintre acestea menţionăm lizina pentru porci, precum şi lizina şi metionina pentru păsări.

Îmbunătăţirea valorii biologice a proteinelor

Principalele căi de îmbunătăţire a valorii biologice (VB) a proteinelor sunt:

• Optimizarea structurii raţiilor, prin utilizarea proporţiilor optime a diferitelor furaje care să permită o mai bună corelare a aminoacizilor. În acest caz, combinarea aminoacizilor necorelaţi dintr-un furaj cu cei din alte furaje va creşte gradul de corelare al aminoacizilor din amestecul de hrană, realizându-se o VB a proteinei care va fi mai mare decât media valorii biologice a furajelor din amestec.

De exemplu, în cazul unei combinaţii în proporţii egale de şrot de soia cu VB de 73% şi şrot de floarea soarelui cu VB de 67%, VB nu va fi 70%, cât reprezintă media, ci va creşte la 81%.

• Suplimentarea proteinei vegetale cu AA sintetici: L lizina, DL metionina etc.

• Prepararea furajelor, conform următoarelor indicaţii:

– inactivarea factorilor antinutritivi (antiproteinogeni) din boabele de leguminoase, în special din soia, prin tratarea termică;

– respectarea regimului termic în cazul tehnologiei de fabricaţie a furajelor de origine animală, întrucât depăşirea temperaturii sau a duratei tratamentului termic determină distrugerea sau inactivarea unor aminoacizi;

– malţificarea sau încolţirea grăunţelor de cereale. Prin activarea unor agenţi biologici proprii, se produce o predigestie a substanţelor nutritive (în special a amidonului şi a proteinei), îmbunătăţindu-se digestibilitatea acestora, dar şi VB a proteinei;

– dospirea sau fermentaţia cu drojdii determină creşterea conţinutului în proteină şi îmbunătăţeşte VB.

ASIGURAREA NECESARULUI DE PROTEINĂ

– folosirea furajelor proteice de origine animală în cantităţi justificate doar de asigurarea VB a proteinei din nutreţurile combinate;

– valorificarea integrală a subproduselor din industria laptelui;

– utilizarea AA sintetici şi a drojdiilor furajere pentru asigurarea VB a proteinei din furajele combinate;

– asigurarea condiţiilor optime în organismul animal pentru valorificarea superioară a proteinelor prin: inactivarea factorilor antinutritivi ai unor furaje (soia), asigurarea raporturilor energo-proteice optime, echilibrarea vitaminică şi minerală.


ROLUL PROTEINELOR ÎN ORGANISM

Proteinele îndeplinesc în organism funcţii deosebit de importante, improprii altor categorii de substanţe. Dintre acestea menţionăm:

– funcţia plastică, de formare şi de înlocuire a uzurii tisulare, asigurând creşterea organismelor tinere;

– funcţii biologic active, întrucât proteinele sunt componentele principale ale enzimelor şi ale hormonilor, precum şi suportul material al anticorpilor;

– pot constitui sursă de energie.

ŞTIAŢI CĂ…

• Rolul aminoacizilor în organism este deosebit de important, fiecare dintre aceştia având funcţii specifice, iar numărul şi felul în care aceştia intră în structura unei proteine, precum şi modul lor de grupare, asigură aşa-numita specificitate a proteinelor.

• Caracterul unui aminoacid se poate schimba în funcţie de specie. Spre exemplu, pentru păsări glicocolul este un aminoacid esenţial, chiar dacă face parte din categoria AA neesenţiali.