Acolo unde nu au fost probleme cauzate de fenomenele meteo extreme (seceta din toamna trecută, vijelii sau grindină în primăvară sau la începutul verii), producțiile de rapiță au fost bune sau chiar foarte bune, în funcție de tehnologia aplicată.
Pe lângă producțiile bune, prețul de valorificare a recoltei a fost mulțumitor, ceea ce a reprezentat un adevărat balon de oxigen pentru majoritatea fermierilor, mulți dintrei ei prinși în datorii, mai ales din cauza întârzierii subvențiilor.
Prin urmare, fermierii vor paria și în acest nou sezon agricol pe cultura rapiței de toamnă. Plantele în sine sunt foarte spectaculoase. De la o sămânță de dimensiuni foarte mici care dă naștere unei plăntuțe, foarte firave la începutul vieții ei, se ajunge în anul următor la o plantă cu o talie de ce poate ajunge la 130 cm sau chiar mai mult (depinde de hibrid), cu mai multe ramificații și mai ales cu producții ce pot depăși 4000-4500 kg/ha sau chiar 5000. Pentru acest lucru, plăntuțele de rapiță trebuie să fie ajutate, la fel cum ajuți să crească și să se dezvolte un copil când este mic, până când va ajunge un viitor adult. Trebuie investit timp, bani și mai ales pasiune (pentru cei cu drag de meserie). Apoi, în vara anului următor se vor culege roadele muncii.
Cu insectele dăunătoare situația este exact invers…
Fermierii fac tot posibilul să le asigure insectelor cele mai nefavorabile condiții pentru creștere și dezvoltare, încearcă pe cât posibil să le reducă populațiile prin tratamentele efectuate la sămânță și cel din perioada de vegetație cu unul dintre insecticidele avizate. Cu toate acestea, în multe cazuri, populațiile de insecte dăunătoare, în loc să descrească, din contră, pe termen mediu și lung, cresc numeric, punând probleme din ce în ce mai mari în anii care vin. Așa s-a ajuns ca, în prezent, să vorbim de cel puțin trei tratamente efectuate contra dăunătorilor, pe parcursul întregii perioade de vegetație a rapiței.
Cercetări efectuate în țara noastră la Fundulea, Turda, Secuieni sau Brăila au scos în evidență că există două perioade când abundența speciilor de insecte dăunătoare la rapiță este ridicată. Una este în primăvară de la îmbobocire până la începutul formării silicvelor, cealaltă perioadă fiind toamna, la germinare – răsărire – formarea rozetei.
Tratamentul seminței – cea mai sigură cale de protecție în primele stadii de vegetație
Perioada când răsar plantele de rapiță este una dintre cele mai critice pentru această cultură, plină de „variabile” care pot duce la reușita culturii și la obținerea unor profituri frumușele sau, din contră, la eșec, obligând la întoarcerea culturii, evident asta înseamnă gaură neagră în bugetul fermei. Exact în această perioadă „fierbinte”, când plantele de rapiță abia au răsărit și sunt așa de firave, ca niște copii nou-născuți, abundența dăunătorilor este ridicată, iar dacă și condițiile climatice sunt favorabile, aceștia pot dijmui recolta sau, mai rău, pot compromite cultura.
Dăunătorii din această perioadă sunt bine cunoscuți. Îi enumăr pe scurt: puricii de pământ (Phyllotreta spp.), puricii cruciferelor (Psylliodes chrysocephala), viespea rapiței (Athalia rosae sau Athalia colibri), iar mai târziu, fluturele alb al verzei (Pieris brassicae) sau buha verzei (Mamestra brassicae).
Pentru a proteja tinerele plăntuțe de rapiță de atacul puricilor (Phyllotreta spp. și Psylliodes chrysocephala), s-au efectuat multe cercetări, atât la noi în țară, cât și în alte țări mari cultivatoare de rapiță, în urma cărora s-a ajuns la concluzia că tratamentul semințelor cu un insecticid sistemic este una dintre cele mai bune metode și în același timp cea mai puțin poluantă pentru mediu, pentru protejarea plăntuțelor împotriva atacului acestui grup de dăunători. Eficacitata tratamentului efectuat la sămânță a fost mai mare de 95%, indiferent de condițiile climatice din toamna respectivă sau de zonele țării unde s-au efectuat cercetările. De asemenea, în cazul efectării tratamentului la semințe, populația insectelor dăunătoare pentru cultura rapiței a fost ținută sub control de la un an la altul. Plantele protejate, prin efectuarea tratamentului la sămânță, au o dezvoltare normală (dacă și condițiile climatice sunt cât de cât normale, iar tehnologia este corect aplicată), ceea ce înseamnă că vor da producții mai mari decât plantele care au fost mai stresate ca urmare a atacului dăunătorilor.
Încă o campanie cu derogare pentru utilizarea neonicotinoidelor. Va fi ultima?
Atunci ne întrebăm: Dacă avem această secvență tehnologică bine pusă la punct, și anume tratamentul semințelor, cum de populația insectelor dăunătoare (puricii în cazul de față) este ridicată? Spuneam la începutul articolului că omul a încercat să creeze cele mai nevaforabile condiții pentru insectele dăunătoare și cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea culturii rapiței. Ei bine, tot omul este responsabil pentru creșterea populațiilor insectelor dăunătoare.
Oricât de mult ne-ar plăcea să avem un mediu înconjurător curat, cu mai puține reziduuri rezultate în urma aplicării insecticidelor, întrebarea care se pune, în condițiile în care există rezervă mare de dăunători ca urmare a condițiilor climatice favorabile și nu numai, se poate face o agricultură intensivă fără să aplici un tratament eficace la sămânță? Părerea mea este că nu se poate. La data la care redactez articolul (31 august – n.a.) campania de semănat la rapiță este în desfășurare. S-a dat și în această toamnă derogare pentru efectuarea tratamentului semințelor. Acum toți se uită spre cer sperând la o ploaie care să asigure răsărirea uniformă a plantelor, după care fermierii vor fi cu ochii pe culturi ca pe butelie, încercând să facă tot ce le stă în putință pentru a ține departe dăunătorii. Apoi cu toții vor spera într-o iarnă blândă. Având în vedere că în ultimii ani vremea a fost atipică, socoteala de acasă nu prea se potrivește cu cea din… câmp. Până acum, cultura rapiței a fost un „loz câștigător”. Nu se știe însă ce va fi de acum încolo și dacă în următorii ani se va putea aplica o verigă tehnologică esențială pentru această cultură în sistem intensiv – tratamentul semințelor.
BIROCRAȚIA DE BRUXELLES – „ALIATUL” DĂUNĂTORILOR RAPIȚEI
Despre controversele legate de insecticidele neonicotinoide, despre restricționarea lor temporară (perioadă care s-a prelungit la nivelul UE) ca urmare a celebrei Directive 485/2013, s-au scris multe articole. Problema este că nici până în ziua de astăzi nu s-au găsit înlocuitori la fel de eficace pentru o viitoare substituire a neonicotinoidelor. {i chiar dacă, teoretic, s-ar găsi mâine înlocuitor, conform procedurii europene, până la omologare ar trece foarte mult timp, ca urmare a birocrației din ce în ce mai mari privind autorizarea produselor de protecția plantelor. E drept că sunt de acord cu preocuparea factorilor de decizie de la nivelul UE pentru protecția mediului înconjurător și a sănătății oamenilor, dar parcă am dat-o în cealaltă extremă cu birocrația, fapt ce nu stimulează inovațiile în domeniul protecției plantelor, din contră.
Articol publicat in revista Ferma nr.16(177) 15 – 30 septembrie 2016
