Scăpați de grijile răsăririi rapiței, precum și ale atacului dăunătorilor care pot pune probleme acestei culturi în primele faze de vegetație (puricii de pământ, puricii cruciferelor, viespea rapiței – despre care am scris în urmă cu două numere), fermierii se concentrează pe alte activități curente din campania de toamnă. Chiar dacă apare tendința de a monitoriza mai puțin cultura rapiței, considerând că a trecut de un moment critic, există dăunători care ne pot pune probleme și atunci când plantele de rapiță sunt mai avansate în vegetație, în unele cazuri (dacă și condițiile climatice ajută) ei pot să defolieze cultura, multe plante rămânând numai cu nervurile frunzelor intacte.

Specii de fluturi-problemă în cultura rapiței
Există cel puțin trei specii de lepidoptere (fluturi) ale căror larve ne pot pune probleme în această toamnă, dacă și condițiile climatice sunt favorabile pentru acești dăunători: fluturele alb al verzei (Pieris brassicae), buha verzei (Mamestra brassicae) și molia verzei (Plutella xylostella).
Fluturele alb al verzei este, fără indoială, o specie foarte populară, fiind cunoscută de către fermieri și nu numai încă dinainte ca rapița să cunoască extinderea din zilele noastre. Specia este răspândită în Asia, Europa și Africa de Nord. La noi în țară se întâlnește cam peste tot, de la zonele de câmpie, până în cele montane. În excursiile mele la munte, am întâlnit acești fluturi și la peste 2000 de metri altitudine, în lunile de vară. De asemenea, există menționări în literatura de specialitate privind prezența acestei specii în zonele alpine din Europa, la o altitudine cuprinsă între 2000 și 2600 m (Mani M. S., 2013).
La noi în țară fluturele alb al verzei prezintă trei generații pe an. Adulții generației de toamnă apar în luna mai, hrăninduse cu nectarul diferitelor specii de flori. Fluturii primei generații apar de regulă în luna iulie, având un zbor de 20-25 de zile, în timp ce fluturii celei de-a doua generații apar la începutul toamnei. Aceștia sunt inamicii culturilor de rapiță semănate în toamnă, nu adulții în sine (care sunt inofensivi, se hrănesc cu nectar), ci larvele acestora, care pot produce daune culturilor din familia Brassicaceae, inclusiv rapița. Femelele depun până la 300 de ouă, în grupuri de câte 50-100 de ouă, pe partea inferioară a frunzelor. După o perioadă de incubație de 7-14 zile (variază în funcție de condițiile climatice), apar larvele. Acestea au la început un comportament gregar (stau grupate în locul unde au eclozat, consumând corionul ouălor), după care devin solitare și se răspândesc în cultură, consumând frunzele. În unele cazuri, dacă populația dăunătorului are un nivel ridicat iar condițiile climatice sunt favorabile (cald și secetă), insecta poate defolia plantele de rapiță. Tratamentele în vegetație se pot face dacă pragul economic de dăunare (PED), de 2-3 larve/mp, este depășit.

Populații în creștere, atac timpuriu
În acest an, am constatat prezența fluturilor de Mamestra brassicae în câmp și în împrejurimi atât în luna aprilie, cât și la sfârșitul lui mai sau în a treia decadă a lunii iunie. Apariția fluturilor în luna aprilie, mai devreme decât este menționat în literatura autohtonă de specialitate, este explicabilă, în urma condițiilor climatice din acest an, primăvara sosind, practic, încă de la începutul lunii februarie. Însă, pentru prezența fluturilor, atât la sfârșit de mai, cât și în iunie nu am încă o explicație, neefectuând monitorizări cu capcane, doar observații vizuale, este posibil ca generațiile să se fi suprapus.
Anul trecut am constatat prezența adulților (fluturilor) atât pe 19 octombrie, dar și la mijlocul lunii noiembrie, ca urmare a toamnei calde și lungi. Sunt lucruri interesante, ieșite parcă din tiparele tradiționale, posibila explicație constând în mersul vremii din ultimii ani. Un lucru este cert și (din păcate) palpabil pentru toți fermierii, cultivatori de rapiță sau cei care cultivă vărzoase. Populațiile acestui dăunător au crescut în ultimii ani, așa că trebuie să fim cu ochii pe el.

Buha verzei – dăunător discret, dar la fel de periculos
Fluturii au un zbor nocturn, iar ziua stau ascunși pe partea inferioară a frunzelor, motiv pentru care nu prea îi vedem. Perioada de zbor este de 20-30 de zile. În condițiile țării noastre prezintă două generații pe an, fluturii generației din toamnă apar la sfârșitul lunii mai, în timp ce fluturii generației următoare apar în luna iulie. Larvele eclozează după 3-10 zile, după apariția lor, hrănindu-se intens timp de 35-40 de zile, teoretic până în luna septembrie, după care se retrag în sol, la o adâncime de 8-15 cm, pentru împupare, stadiu în care și iernează. Din cauza toamnelor calde (care se întind uneori până în luna decembrie), este foarte posibil ca în zona de sud a țării să apară și o a treia generație, caz în care pagubele la rapiță pot fi mai ridicate. Cel mai vizibil stadiu al acestei specii este cel de larvă. La completa dezvoltare, acestea au lungimea corpului de 40-45 mm, culoarea este variabilă, de la brun-cenușiu până la verde-deschis, capsula cefalică fiind neagră. Pe partea dorsală prezintă o dungă mediană, de culoare deschisă, iar lateral are două dungi, oblice, gălbui.
Cum deosebim în câmp larvele acestei specii de cele ale fluturelui alb al verzei? În primul rând, larvele de Pieris brassicae sunt pubescente, cele de Mamestra brassicae sunt glabre (fără pubescență). De asemenea, în condiții de câmp, culoarea larvelor de buha verzei este preponderent verde-închis, dar se întâlnesc și larve brun-cenușii, comparativ cu larvele galben-cenușii la fluturele alb al verzei.
Pentru buha verzei, PED- ul este similar ca și în cazul Pieris brassicae, de 2-3 larve/mp, la depășirea acestuia se recomandă efectuarea unui tratament în vegetație.

Despre molia verzei voi scrie în numărul viitor al revistei.

Emil GEORGESCU
INCDA Fundulea

Articol publicat in revista Ferma nr. 18 (179) din 15-31 octombrie 2016