Asta chiar dacă vremea – eternul nod în papură sau, după caz, asul din mâneca celor mai puţin încercaţi de intemperii – a împărţit anul acesta ţara în mai multe zone cu temperaturi, precipitaţii şi, ca urmare, cu perioade complet decalate de semănat şi recoltat.
Dacă în unele locuri apa bălteşte şi, din păcate, multe suprafeţe au fost calamitate, cum se întâmplă în estul şi sud-estul ţării, în câmpiile din Banat, spre exemplu, deja au intrat combinele în lanurile de păioase. Iar producţiile se anunţă bune şi foarte bune. Sunt zone unde grâul va umple silozurile cu o medie de peste 6.000 de kilograme la hectar, adică mult peste dublu faţă de producţiile anului trecut, când hambarele au rămas mai mult goale după recoltat. Cât despre preţuri, spun agricultorii, încă nu e de bine!
Fără doar şi poate, afirmă cei care au pariat pe rapiţă în 2013, această cultură le va aduce un profit frumuşel. După trista experienţă cu rapiţa anului 2012, compromisă de seceta de la semănat în toamnă şi de iarna la fel de nefavorabilă, cei care au crezut în reuşita acestui an agricol, au riscat şi au semănat rapiţă. Chiar dacă suprafeţele naţionale cultivate în toamna 2012 au scăzut considerabil, rapiţa este, ca randament şi câştig la hectar, cultura declarată a anului 2013.
Cât despre irigaţii, numai de bine! A venit vara şi, chiar dacă legislativ lucrurile au început să se mişte, în teren agricultura este tot neirigată. Cu mici excepţii. Infrastructura de irigaţii e de departe mult prea absentă ca să fie compatibilă cu planurile de pe hârtie…
Şi tot la capitolul proiecte, punctăm că astăzi, la închiderea ediţiei, tocmai se lansa de la Cotroceni Raportul Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii în România. O strategie pe termen lung, pentru următorii 17 ani. Ceea ce înseamnă, cel puţin teoretic, că avem şi cu ce, şi timp berechet să punem agricultura pe roze. Că destul se chinuie unii şi alţii, de vreo 20 de ani, să o tot aşeze frumuşel pe butuci; în unele sectoare, ce-i drept. Şi de n-au reuşit, e meritul agricultorului român, învăţat de pe-acum cu munca grea şi foloasele puţine.
Dar nu e de ici, de colo, cu agricultura României. Recoltele bogate tot la noi se obţin, aşa greu cum se obţin, cu senzaţia că toată lumea e pornită să te împiedice să mai produci. Şi nimeni nu poate să spună cu mâna pe inimă că importurile de produse agroalimentare reflectă declinul agriculturii de la noi. Asta cu importurile e cu totul altă problemă, acutizată, ce-i drept, în dificilul nostru drum spre europenizare. Să vedem ce va spune strategia prezidenţială, la care au contribuit oameni cu notorietate şi experienţă în domeniul agricol. Şi, mai ales, cât timp va trece de la marea lansare, până la implementarea strategiei direct în câmp…
