Există mai multe metode de sexare a puilor de găină imediat după ecloziune, iar acuratețea procesului de sexare este determinată de nivelul de calificare al operatorului şi de rasa de găini.

Chiar dacă raportul normal dintre sexe ar trebui să fie de 1:1, în condiţii obişnuite, dintr-un grup de ouă eclozează în general circa 50-55% masculi și 50-45% femele.

Dacă vă doriţi să identificaţi şi să separaţi cocoşeii de puicuţe imediat după exloziune sau în primele zile de viaţă ale puilor, puteţi să o faceţi cu o precizie relativ mare urmând câteva sfaturi simple.

4 Metode de sexare a puilor de o zi

Se cunosc mai multe metode de sexare a puilor de găină imediat după ecloziune, cele mai des folosite sunt:

1. Determinarea sexului puilor prin observarea cloacei („vent sexing”).
2. Identificarea cu ajutorul aparatelor de sexat.
3. După caracterele de culoare specifice anumitor rase/hibrizi de găini.
4. Recunoaşterea sexului după viteza de creştere a penajului.

Citeşte şi: Care este secretul pentru a avea ouă proaspete iarna?

1. Determinarea sexului puilor prin observarea cloacei

Cunoscută sub denumirea de „vent sexing”, tehnica presupune observarea diferenţelor dintre organele genitale ale puilor, necesită un proces extrem de complex şi ani de pregătire datorită faptului că există atât de multe variabile care pot provoca o interpretare greșită. Statistic, unul din cinci pui nu are un organ sexual ușor de recunoscut sau „în formă tipică”.

Persoanele antrenate pot să facă sexarea destul de rapid şi de precis doar prin observarea cloacei puilor. Printr-o uşoară strângere a puiului, părțile interioare ale cloacei sunt „exteriorizate” şi un mic bulb va fi vizibil în cloacă dacă puiul este mascul.

2. Identificarea cu ajutorul aparatului de sexat

Tehnica presupune folosirea unui „aparat de sexat” compus dintr-o sondă transparentă ce se indroduce prin cloacă în intestinul puiului până la nivelul regiunii lombare şi care proiectează o imagine luminoasă ce este apoi reflectată, retransmisă şi mărită printr-un oculat către operator. Cu ajutorul acestei tehnici se poate observa faptul că masculii prezintă două testicule de culoare alb-gălbuie de mărimea/forma unui bob de orez. În timp ce femelele au ovarul stâng bine dezvoltat, de formă triunghiulară şi culoare gălbuie. Această tehnică de sexare a puilor necesită aparatură şi pregătirea operatorilor.

3. După caracterele de culoare specifice rasei/hibridului

Sexarea puilor de găină după diferenţe de culoare a pufului este una dintre cele mai uşoare metode, dar aceasta este posibilă doar în cazul anumitor rase sau hibrizi. Pe lângă rasele la care aceste diferenţe de culoare se găsesc în mod natural, geneticienii au creat hibrizi „autosexabili” de găini cu ajutorul genelor pentru culoare plasate pe cromozomii sexului, cu care se transmit înlănţuit.

Exemple de rase „autosexabile” după culoare:

• Playmouth Rock, la puii în vârstă de 1 zi: femelele sunt de culoare neagră şi au picioarele pigmentate, în timp ce cocoşeii au un puf mai deschis şi prezintă o pată albă argintie pe cap sau în dreptul guşei, iar picioarele sunt nepigmentate.

• Rhode Island şi New Hampshire: femelele prezintă o pată pe cap şi două benzi pe spinare, spre deosebire de masculi, care nu au aceste particularităţi de culoare. De asemenea, masculii prezintă o pată albă deasupra şi pe marginea anterioară a membranei brahiale a aripii, care (în general) lipseşte la femele.

• Leghorn, varietatea brună: femelele au puful mai deschis, prezentând pe partea dorsală, de la cap la coadă, o dungă maro-închis conturată cu puf alb. La masculi puful este de culoare mai închisă cu o dungă maro-închis pe spinare.

4. Recunoaşterea sexului după viteza de creştere a penajului

La puii de găină, viteza de creştere a penajului – „de îmbrăcare” – este diferită între cele două sexe. Încă de la ecloziune, remigele primare pot fi mai scurte, la fel sau mai lungi decât restul penelor de acoperire. Astfel, diferenţierea sexului puilor după viteza de îmbrăcare cu penaj se poate face încă din momentul ecloziunii şi până la vârsta de circa două săptămâni, deoarece genele responsabile cu viteza de creştere a penajului sunt sex-linkate. Gena „penei lente” este legată de cromozomii sexului mascul, dominantă și afectează creșterea relativă a remigelor primare plasate pe latura exterioară a aripii. Aceste pene sunt de obicei ușor de identificat deoarece au o tijă mai lungă decât puful din jur.

Prin desfășurarea ușoară a aripii cu degetele și privind de sus în jos suprafața superioară a aripii, se poate identifica linia de pene de acoperire de pe suprafața aripii şi linia de remige primare aflată dedesubt:

La puii cu „îmbrăcare” rapidă, remigele primare şi secundare formează o linie continuă frumos arcuită atunci când aripa este desfăcută.

La puii cu „îmbrăcare” târzie la aceeaşi vârstă, penele sunt mai puţin dezvoltate, lungimea remigelor secundare fiind cu aproximativ o treime mai mică decât a remigelor primare, astfel că atunci când aripa este desfăcută se observă două curbe întrerupte, una pentru remigele primare şi alta pentru remigele secundare.

Dimensiunea remigelor principale şi secundare ne pot oferi informaţii despre sexul puilor. Un pui mascul va avea remigele de aproximativ aceeași lungime, în timp ce o femelă va avea remigele primare şi secundare cu două lungimi variate.

Remigele (primare, secundare, terțiare) sunt penele mari inserate pe muchia posterioară a aripilor păsărilor, care servesc la baterea aerului în timpul zborului. Celelalte pene ale aripilor sunt numite tectrice. Numărul remigelor variază de la un grup de păsări la altul.

Alte metode de sexare a puilor de găină:

• La cele mai multe rase, puii masculi au creasta mai dezvoltată decât femelele.
• Penele din coada femelelor sunt mai dezvoltate la ecloziune şi cresc mai repede decât ale masculilor/cocoşeilor.
• Comportamentul, în special „postura” puilor, este diferită în funcţie de sex. Puii masculi manifestă tendințe dominante, agresive, în timp ce femelele sunt mai „docile” când socializează împreună.
• Dacă ridicaţi puiul, o femelă se va zbate și va încerca să scape, în timp ce masculii sunt mai predispuși să-și lase picioarele spre pământ.