Piața pentru alimente ecologice crește anual cu circa 20%, ceea ce reprezintă o motivație pentru fermierii interesați de agricultura ecologică să acorde o atenție deosebită schimbării metodelor de creștere pentru a se încadra cerințelor producerii acestor categorii alimentare. Certificarea în sistemul eco poate însemna un preț mai mare pentru produsele lactate, deoarece oamenii plătesc mai mult dacă au certitudinea că aceste alimente sunt benefice pentru sănătate și sunt tot mai reticenți în ceea ce privește consumul produselor alimentare la baza cărora stau culturile modificate genetic, expunerea la pesticide, utilizarea antibioticelor, precum și a altor substanțe chimice utilizate în producerea cerealelor sau în creșterea animalelor.

Natural nu înseamnă și ecologic 

Termenul de ecologic (ECO) este echivalent cu organic sau BIO, în funcție de definiția folosită de instituțiile care reglementează acest domeniu. În Uniunea Europeană se folosește termenul de ECO și BIO, iar in Australia, SUA și Canada termenul de Organic. În România se folosește strict termenul ecologic.

ECO sau organic, însă, nu este același lucru cu natural. Produsele pot fi naturale, dar să nu fie ecologice, dacă în procesul de producție și/sau procesare se folosesc ingrediente artificiale, agenți coloranți sau substanțe de sinteză și dacă trasabilitatea acestor produse nu este verificată și certificată pe întregul flux de producție (de la producerea materiei prime și până la consumatorul final). Daca trasabilitatea este întreruptă și lipsește o singură verigă din lanțul de certificare al produselor respective, nu se oferă garanția unui produs certificat ecologic.

Nu există un gust specific de „organic” sau ECO al produselor. De exemplu, tratarea termică și ultra-termică dă un ușor gust de alune în lapte. 

Bunăstarea animalelor și certificarea eco

De asemenea, ECO nu înseamnă capre crescute pe pășune sau hrănite doar cu masă verde, cu toate că aceasta este o cerință pentru certificarea ecologică. Dacă pășunea este poluată, producția nu mai este ecologică. În anul 2010, Departamentul SUA al Agriculturii (USDA) a stabilit că produsele organice trebuie să fie obținute de la animale care pasc pe pășuni timp de cel puțin o treime din an. Anterior acestei date era specificat doar „acces la pășune”. Cerințele cu privire la pășunat implică de fapt mai multe condiții care se referă la întreținerea caprelor într-o zonă cu aer neviciat, să beneficieze de umbră, adăpost, spațiu de mișcare și de lumina directă a soarelui. Cu alte cuvinte să asigurăm acele condiții de întreținere care să elimine stresul și să asigure bunăstarea animalelor.

În perioada de stabulație, adăpostul trebuie să inducă animalelor percepția că sunt în siguranță, să asigure spațiu de cazare, de mișcare, să aibă o bună ventilație, temperatură optimă și așternutul să fie în permanență uscat și curat. La construcția adăposturilor și a gardurilor în fermă sau la pășune este interzisă folosirea lemnului tratat cu substanțe protectoare toxice care să vină în contact cu solul sau cu animalele.

Se admit și câteva excepții de la regulă, dacă acestea sunt temporare, ca de exemplu cele legate de condiții meteorologice nefavorabile, probleme de sănătate, de siguranță și de risc pentru sol și calitatea apei.

Managementul produsului ecologic

Producția obținută într-o fermă de capre pentru lapte sau carne crescute ecologic se bazează pe utilizarea resurselor regenerabile de energie, pe conservarea solului și a apei, pentru a îmbunătăți calitatea mediului. Animalele nu trebuie să primească prin hrană sau tratament antibiotice sau hormoni de creștere. Pe terenul agricol al fermei e interzisă utilizarea pesticidelor, a nămolurilor de epurare și a îngrășămintelor produse cu ingrediente sintetice realizate prin bioinginerie sau radiații ionizante. Ferma este inclusă și verificată periodic printr-un program de monitorizare de către un agent specializat. În țara noastră sunt câteva firme private care se ocupă de această evaluare. Companiile care manipulează/prelucrează laptele înainte de a ajunge în comerț trebuie să fie certificate ecologic. Produsul se etichetează conform normelor în vigoare ca aliment ECO.

Și produsele secundare pot fi certificate ca ecologice și pot fi valorificate. Dejecțiile (conțin aproximativ 8 kg azot activ/tonă) produse de oile și de caprele dintr-o fermă ecologică pot fi utilizate ca îngrășământ pe terenurile agricole proprii sau pot deveni un alt produs de vânzare pentru fermele vegetale certificate ECO. 

Trecerea de la creșterea convențională la cea ecologică nu este ușoară. Unii crescători pot găsi cerințele de certificare ecologică dificil de îndeplinit, în funcție de ferma lor și de condițiile locale, dar ei pot cel puțin să înceapă acțiuni în această direcție.

În numerele următoare ale revistei specificam ce trebuie să facă un crescător ca să devină producător de lapte și carne certificată ECO.

Octavian-Sorin VOIA

Ioan Claudiu VISEROIU

Material publicat în cadrul proiectului ”Îmbunătățirea sustenabilității, competitivității și calității laptelui în regiunea transfrontalieră România – Republica Serbia”, finanțat de Uniunea Europeană prin Programul IPA de Cooperare Transfrontalieră România – Republica Serbia, proiect MIS ETC nr. 1233.

Articol publicat in revista Ferma nr.15(176) 1 – 15 septembrie 2016