Criză de zahăr românesc: doar un sfert din consumul național va mai fi acoperit din producția internă!
Suprafețele cultivate cu sfeclă de zahăr, în cădere liberă
România se confruntă cu o scădere alarmantă a producției de zahăr, într-un context în care doar un sfert din consumul intern va mai fi asigurat din surse autohtone. Cauzele acestei crize sunt multiple, însă principalul motiv rămâne scăderea interesului fermierilor români pentru cultivarea sfeclei, alimentată de prețurile tot mai mici oferite pe piața internă.
În paralel, se profilează o creștere semnificativă a importurilor, atât de zahăr brut cât și procesat, pentru a acoperi deficitul de producție.
Potrivit datelor centralizate recent, suprafața contractată pentru cultivarea sfeclei de zahăr în România a scăzut semnificativ față de 2024. Fabrica de Zahăr Premium Luduș, singurul jucător cu acționariat autohton a contractat aproximativ a încheiat anul acesta contracte pentru o suprafață de 4.000 de hectare, față de 8.800 de hectare anul trecut.
Agrana, procesatorul cu două unități de producție în România, la Roman și Buzău, acesta a contractat aproximativ 10.000 de hectare față de aproximativ 14.000 anul trecut. În total, au fost contractate 14.000 de hectare de sfeclă față de aproximativ 22.800 ha anul trecut, scrie Economica.net.
Acest declin al suprafețelor cultivate înseamnă, implicit, o reducere severă a cantității de zahăr produs local.
CITEȘTE ȘI: Zahărul românesc în picaj! Agrana nu mai preia sfecla, fermierii sunt aproape de faliment!
Doar 100.000 de tone de zahăr românesc în 2025
Această situație nu este doar o problemă de agricultură, ci și una cu impact economic și social major. Conform estimărilor, producția locală va scădea sub 100.000 de tone – adică de patru ori mai puțin decât cele 400.000 de tone necesare consumului intern anual.
„Reducerea cu peste 37% a suprafeței contractate, dacă nu luăm în calcul eventuale importuri de materie primă (zahăr brut sau trestie), înseamnă producții de zahăr mai mici și implicit importuri mai mari”, a declarat Mihail Dimitriu pentru sursa citată.
Fermierii renunță la culturile de sfeclă din cauza prețurilor mici
Fabrica de Zahăr Premium Luduș, deținută de antreprenoarea Mihaela Neagu, este un exemplu concret al dificultăților întâmpinate în industrie. Aceasta a reușit să contracteze doar 4.000 de hectare în 2024, față de 8.800 în anul precedent, ceea ce va duce la o producție estimată de doar 30-32.000 de tone.
„Prețurile au scăzut drastic. Supraviețuim cu greu. Dacă sunt precipitații și dacă este un an bun, estimăm producții de zahăr de 30-32.000 de tone. Anul trecut am produs aproximativ 50.000 de tone, dar a fost un an dificil, cu multe probleme, situații extreme. Din cauza secetei sfecla a fost plină de glucoză”, a explicat Neagu pentru Economica.
Raport dezechilibrat între costuri și prețul zahărului
Această descreștere vine pe fondul unui dezechilibru economic major: în timp ce prețul de piață pentru o tonă de sfeclă a fost în acest an de doar 26,2 euro, prețul zahărului în regiunea României variază între 480 și 550 euro. În comparație, în 2023, tona de sfeclă se vindea cu 40 de euro, iar zahărul ajungea și la 750-800 euro.
Cu un astfel de raport inechitabil între costurile de producție și veniturile obținute, mulți fermieri au decis să renunțe la această cultură.
Agrana și Premium Luduș – ambii procesatori sunt afectați de scăderi semnificative
Nici procesatorul Agrana, cu unități la Roman și Buzău, nu a fost ferit de probleme. Anul acesta a contractat doar 10.000 de hectare, față de cele 14.000 din 2024.
Potrivit lui Mihail Dimitriu, director executiv al Federației Cultivatorilor de Zahăr, „fermierii au început deja să semene. S-au semănat deja aproximativ 1.000 de hectare pentru Agrana, iar pentru Luduș mai timid, undeva la 100 de hectare. Mare parte a suprafeței va fi semănată în aprilie, de acum încolo”, a declarat Dimitriu pentru Economica.net.
Subvenții mai mari, dar cu ce preț?
Această evoluție negativă are și o componentă de „efect pervers” legat de sistemul de subvenționare. O suprafață mai mică înseamnă că, în mod paradoxal, fermierii ar putea primi subvenții mai mari per hectar în 2026, din cauza formulei de calcul care ține cont de plafonul total alocat și suprafața eligibilă.
„Pentru fermieri, această scădere a suprafețelor presupune că în 2026 vor încasa mai mulți bani din subvenții (…). Pe de altă parte, vom importa mai mult. Din cele aproximativ 400.000 de tone cât se consumă în România, cred că anul acesta vom realiza sub 100.000 de tone, mai exact undeva la 95-98.000 de tone de zahăr, în funcție de calitatea sfeclei”, mai afirmă Dimitriu.
Un viitor nesigur pentru zahărul românesc
Toate aceste date indică o criză profundă în sectorul zahărului românesc. De la lipsa atractivității economice pentru fermieri, la riscurile climatice și volatilitatea prețurilor, industria se află într-un moment de răscruce. Dacă nu se vor lua măsuri clare pentru sprijinirea producției interne – prin subvenții corect calibrate, investiții în infrastructura agricolă și o reglementare mai echitabilă a pieței – România riscă să devină complet dependentă de importuri.
Într-un context european în care tot mai multe țări încearcă să-și securizeze lanțurile alimentare, situația din România ridică semne serioase de întrebare. Va reuși statul român să salveze această industrie strategică? Sau ne vom trezi, nu peste mult timp, complet dependenți de zahărul adus de peste granițe?
