Toamna aceasta, foarte dificilă, demonstrează cât de buni agricultori pot fi fermierii care s-au adaptat, o bună parte din ei, foarte rapid la provocările extrem de dificile ale naturii.
În zonele în care precipitaţiile au fost foarte puţine, dar priceperea fermierului a fost susţinută de posibilităţile tehnice ale fermei, vedem culturi frumoase care promit să aducă profit. Din nefericire, sunt zone în care nimic din ceea ce poate face omul nu mai compensează lipsa totală a ploilor.
Ce mai avem de făcut până la intrarea în iarnă, acolo unde culturile de toamnă au fost înfiinţate?
RAPIŢA
Atenţie la dăunători
Culturile de rapiţă necesită monitorizare continuă, iar acolo unde s-a semănat foarte timpuriu, trebuie făcute tratamentele cu regulatori de creştere. De asemenea, în toate câmpurile cu rapiţă de toamnă trebuie aplicate tratamentele insecticide împotriva dăunătorilor de toamnă (Musca rădăcinilor – Delia radicum; Puricele de pământ – Psylliodes Crysocephala; Gândacul roşu al rapiţei – Entomoscelis Adonidis; Viespea rapiţei – Athalia rosae).
Fermierii trebuie să fie conştienţi de faptul că reducerea suprafeţelor de rapiţă, condiţiile climatice şi, nu în ultimul rând, starea culturilor pot fi factori intensificatori ai atacurilor de dăunători.
GRÂUL
Călirea plantelor e decisivă pentru rezistenţa la ger
Cunoaştem faptul că temperaturile scăzute au efect negativ asupra viabilităţii polenului şi asupra numărului de boabe în spic la grâu. De aceea, este de preferat să le asigurăm plantelor posibilitatea de a se dezvolta suficient până la venirea iernii, astfel încât călirea să se poată face în bune condiţii. Pentru călirea plantelor de grâu, în celule trebuie să se acumuleze cantităţi mari de glucide care să asigure protecţia plantelor de temperaturile scăzute.
Acumularea zaharurilor în plantele de grâu are loc în perioada de înfrăţire, în zilele însorite de toamnă la 10-15 °C şi la temperaturi mai scăzute (0-6 °C) în timpul nopţii. Studiile de specialitate au arătat că plantele de grâu realizează acest proces într-un interval de 15-20 zile, iar la sfârşitul acestei perioade pot rezista la temperaturi de -12 °C la nivelul nodului de înfrăţire.
Pe măsură ce temperaturile scad până la -10 °lantele elimină din celule o cantitate însemnată de apă liberă, concentraţia sucului celular creşte şi rezistenţa la îngheţ se măreşte, astfel că plantele pot rezista la -18…-23 °C la nivelul nodului de înfrăţire. Pentru aceasta, semănatul trebuie definitivat până la o dată care, coroborată cu condiţiile concrete din teren, să ne dea siguranţa existenţei tuturor factorilor necesari pentru producerea călirii.
Se ştie că sistemul radicular al cerealelor de toamnă este mult mai sensibil la ger decât tulpina.
Fenomenul de descălţare a plantelor
Faptul că multe dintre solele însămânţate cu grâu nu au un nivel de umiditate corespunzător va determina fenomenul de descălţare a plantelor atunci când acestea se vor umecta şi când vor apărea alternanţele îngheţ-dezgheţ. De aceea, acolo unde s-a semănat deja, trebuie făcute tăvălugiri, iar dacă nu s-a semănat încă, lucrările de tăvălugire trebuie completate cu o adâncime de semănat ceva mai profundă.
Dr. Ing. Ion VOINEA
Product Manager KWS Seminţe
SOIURI DE GRÂU KWS
Rezistenţă sporită la ger
Soiurile de grâu comercializate de firma KWS Seminţe – Exotic şi Cubus – au o rezistenţă foarte bună la ger, conferită de faptul că au capacitatea genetică de a sintetiza rapid şi în cantităţi mari prolina în timpul procesului de călire.