În anii mai prielnici din punct de vedere climatic, cum au fost 2017 şi 2018, s-au putut obţine unele producţii record, dar asta nu înseamnă că s-a valorificat întregul potenţial genetic al soiurilor şi hibrizilor luaţi în cultură. Ca dovadă, în Insula Mare a Brăilei, în 2017, la porumb s-a obţinut un record de 20.350 kg/ha, iar în anul următor s-au realizat 22.609 kg/ha. Bineînţeles că nici această recoltă nu reprezintă întregul potenţial genetic.
În general, prin tehnologii de cultură corecte şi în anii prielnici din punct de vedere climatic se valorifică 80-90% din potenţialul de producţie.
Cum au oscilat producţiile în România de-a lungul istoriei?
Făcând o scurtă privire asupra evoluţiei producţiei la principalele plante de cultură (vezi Tabel), constatăm următoarele rezultate, corelate şi cu etapa istorică în care s-au obţinut. De menţionat că după anii 60-70 s-au introdus hibrizii de porumb în ţara noastră şi producţia a crescut treptat.
În ceea ce priveşte grâul, cu un soi străin – Apache, s-au obţinut 11.000 kg/ha, iar cu soiurile româneşti, mult superioare calitativ, la TCE 3 Brazi s-au obţinut 10.000 kg/ha.
Istoria consemnează că după fiecare reformă agrară s-au înregistrat evidente diminuări de producţie agricolă. Aşa a fost în 1864, în 1921, în 1945 şi, bineînţeles, după aplicarea Legii 1/1991 privind retrocedarea terenurilor.
În prima coloană a tabelului se prezintă producţiile realizate în anul 1938, an de vârf al perioadei Interbelice, producţii destul de modeste având în vedere nivelul destul de redus al tehnologiilor de cultură aplicate în acea perioadă.
În anul 1950, după marile distrugeri provocate de cel de-al Doilea Război Mondial, după cumplita secetă din anii1946-‘47, după plata datoriilor de război către URSS, după impunerea cotelor obligatorii de produse agricole şi în condiţiile lipsei totale de mecanizare şi de inputuri, producţiile au fost foarte scăzute.
În perioada anilor ’50, a început o oarecare revigorare a producţiei agricole care s-a accentuat în anii 60-70, după încheierea cooperativizării agriculturii şi prin dotarea cu tractoare şi maşini agricole româneşti, prin asigurarea cu îngrăşăminte chimice şi pesticide fabricate în ţară etc., ajungând ca în anul 1989, ultimul an al existenţei agriculturii socialiste, să avem cele mai mari recolte.
Fărâmiţarea proprietăţii a redus drastic randamentul culturilor
După evenimentele din 1989, producţiile agricole au scăzut din nou, de data aceasta ca urmare a aplicării Legii 1/1991, când pământul a fost fărâmiţat în peste 40 milioane de parcele.
Prin înfiinţarea de societăţi agricole de dimensiuni mai mari şi conduse de profesionişti, s-au înregistrat producţii mai ridicate.
În anii 2017 şi 2018 s-au înregistrat producţii record, istorice, care au contribuit la creşterea producţiei medii pe ţară, însă nu la nivelul realizat de societăţile agricole, cele care nu se mulţumesc fără 7000-8000 kg/ha la grâu, 10-12.000 kg/ha la porumb, 3,5-4000 kg/ha la floarea-soarelui etc.
Nivelul producţiilor este tras în jos de cele peste 3,5 milioane de gospodării individuale care deţin peste 7,5 milioane de hectare, gospodării de subzistenţă, cu suprafeţe mai mici de 1-5 hectare şi care se mulţumesc cu 1500-3000 kg/ha.
Această situaţie dovedeşte cât de importantă şi necesară este realizarea de asociaţii pe familii, pe cătune şi sate şi la nivelul comunelor, astfel încât prin aplicarea unor tehnologii de cultură corespunzătoare, coordonate de specialişti, să crească nivelul producţiilor şi în aceste unităţi.
În acest fel, nivelul producţiilor agricole în ţara noastră se poate ridica la nivelul celor din Occident.
NIVELUL PRODUCŢIILOR AGRICOLE (KG/HA)
Articol publicat în revista Ferma nr. 12/239 (ediţia 1-31 iulie 2019)
