Porumbul siloz, supranumit și “pășunea de iarnă” a animalelor, este un furaj excelent, care se conservă relativ ușor prin însilozare. Elementul tehnologic principal care determină realizarea unui siloz de bună calitate îl constituie stabilirea momentului optim de recoltare a porumbului, ce asigură, la rândul său, un bun compromis între randament, conservare, valoare energetică și digestibilitatea furajului. 

În toate zonele de cultivare a porumbului siloz, stadiul optim de recoltare este dat de conținutul de apă, respectiv de substanță uscată la nivelul plantei întregi. În acest stadiu optim, planta are umiditatea de 65-70 la sută sau conținutul de substanță uscată de 30-35%. Avantajele recoltării în acest stadiu sunt: o bună condiție pentru apariția și desfășurarea fermentației lactice; o bună aptitudine pentru realizarea tasării silozului; randament ridicat în energie și digestibilitate; ingesta maximă de substanță uscată. În condițiile de câmp, momentul optim de recoltare se stabilește după unele aspecte fenologice ale boabelor de porumb: conținut cerat, de consistență făinoasă, de culoare alb-gălbuie (Tabelul 1). 

Efecte ale recoltării precoce sau tardive

Recoltarea mai devreme (precoce) a porumbului, când nici știuletele și nici boabele nu sunt complet dezvoltate, duce la creșterea pierderilor prin însilozare, ca urmare a desfășurării unor fermentații nedorite în masa silozului. De asemenea, recoltarea prea târzie (tardivă), când conținutul de substanță uscată a tulpinilor și frunzelor este foarte ridicat (mai mare de 40%), determină un material tocat grosier și dur, ce se tasează greu, rămânând spații mari de aer în structura silozului. Studiile efectuate în această direcție au arătat că recoltarea târzie (la peste 35% substanță uscată) influențează negativ digestibilitatea celulozei și a amidonului din furajul însilozat, iar producția de lapte se reduce cu 2-3 litri/zi/vacă (Tabelul 2).

Mărimea de tocare, densitatea și calitatea silozului 

Mărimea de tăiere sau tocare a tulpinilor și frunzelor de prumb are un rol foarte important asupra tuturor proceselor de natură tehnică (lucrarea de tasare), biologică și biochimică ce se desfășoară în perioada de însilozare. Lungimea optimă de tocare a materialului vegetal este de 6-8 mm, care realizează un bun compromis între ușurința de tasare și capacitatea de masticare a animalelor. La această dimensiune de tăiere se întregistrează o creștere importantă a calității laptelui (grăsimi, proteine, lactoză) și a producției de lapte (Tabelul 3). Materialul tăiat grosier (peste 12 mm) este indezirabil pentru însilozare deoarece se tasează greu și provoacă refuzul animalelor, prin creșterea acidozei în rumen. 

Tasarea materialului vegetal tocat este o lucrare foarte importantă pentru obținerea rapidă a unui mediu anaerob (lipsit de aer), cu un Ph inferior (<4), pentru a favoriza fermentația lactică. În condițiile în care porumbul este recoltat la stadiul optim (conținutul de substanță uscată între 32 și 35%), când întreaga plantă este încă verde iar umiditatea este sub 70%, silozul se tasează mult mai bine iar porozitatea scade. În acest caz, în masa silozului se găsește o cantitate de numai 1 litru de aer/kg de substanță uscată de siloz, care dispare în 3-4 ore și urmează desfășurarea normală a fermentațiilor dorite (lactice). Recoltarea mai târzie a porumbului, când conținutul de substanță uscată este mai mare de 35%, duce la o tasare dificilă și la o acumulare mare de aer în masa silozului (3-5 l/kg de substanță uscată). În această situațuie, celulele din materialul vegetal tocat sunt încă viabile, iar pentru epuizarea completă a aerului sunt necesare 3-5 zile, perioadă în care se înmulțesc ciupercile și bacteriile nedorite, în defavoarea bacteriilor lactice. 

Silozul de porumb de bună calitate se realizează când densitatea este mai mare de 220 kg SU/mc de material însilozat. Această densitate poate fi determinată de fiecare fermier prin calculația unei formule (după Instoitutul de creșterea animalelor, Franța): D(kg SU/mc) = (928-17,5 • SU + 7,9 • A + 44 • H) x SU/100, în care SU – conținutul de substanță uscată (%); A – conținutul de amidon (%); H – înălțimea silozului (m). 

Situații în care trebuie utilizat un agent de conservare 

Utilizarea unui agent de însilozare (conservant) favorizează fermentația lactică, dar pentru porumb nu este necesar decât în următoarele situații: porumbul are un conținut în substanță uscată ridicat (peste 35%); nu s-a respectat mărimea de tocare (lungimea optimă de 6-8 mm); timpul de transport și așezare a porumbului tocat în siloz este mai lung; silozul de porumb este destinat pentru furajarea de vară din anul următor. Timpul de însilozare trebuie să fie cât mai scurt, fără întrerupere, iar în final silozul de etanșeizează sau se acoperă cu folie de polietilenă. După o durată de 6-8 săptămâni, silozul poate fi deschis și se administrează în hrana animalelor.

TABELUL 1: APRECIEREA STADIULUI DE MATURITATE A PORUMBULUI SILOZ ÎN VEDEREA RECOLTĂRII

TABELUL 2: INFLUENȚA CONȚINUTULUI DE SUBSTANȚĂ USCATĂ (S.U.) A PORUMBULUI SILOZ, ÎN MOMENTUL RECOLTĂRII, ASUPRA PRODUCȚIEI DE LAPTE DE VACĂ

TABELUL 3: INFLUENȚA MĂRIMII DE TOCARE (LUNGIMEA) A TULPINILOR DE PORUMB SILOZ ASUPRA PRODUCȚIEI ȘI CALITĂȚII LAPTELUI DE VACĂ

Articol publicat in revista Ferma nr.17(178) 1 – 15 octombrie 2016