Calitatea producţiei care va „ierna în câmp” poate fi influenţată de o multitudine de factori.
– Atacul de Fusarium graminearum sau moniliforme se intensifică, şi, mai ales în prezenţa Ostrinia nubilalis, existent oricum în toate zonele de cultură din România, infestează ştiuleţii de porumb.
– Gibberella este putregaiul favorizat de ploile care se prelungesc în toamnă, dar şi de întârzierea recoltatului.
– Atacul putregaiului uscat al tulpinilor (Diplodia zeae) şi al putregaiului uscat al ştiuleţilor (Nigrospora Oryzae) este cauzat de menţinerea unei umidităţi ridicate a boabelor şi a rahisului ştiuleţilor în perioada de iarnă, în câmp.
– Şoarecii de câmp nu doar diminuează producţia, dar resturile boabelor şi pănuşile roase, care rămân pe ştiulete, conduc, de asemenea, la apariţia şi evoluţia infecţiei cu putregaiuri.
– Dăunătorul Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis), care atacă în special tulpina şi pedunculul, produce căderea plantelor de porumb sau a ştiuleţilor în lanul păstrat iarna în câmp.
– De asemenea, producţia care rămâne pe câmp poate fi negativ influenţată de fusarioza tulpinilor, provocând căderea plantelor şi distrugerea recoltei. Chiar şi la hibrizii rezistenţi la fusarioza tulpinilor se poate produce putrezirea tulpinilor, din cauza umidităţii induse de ceaţă, burniţă, ploi şi de zăpezi în timpul iernii.
– Zăpada care îngreunează plantele şi vântul iernii sunt, de asemenea, factori ce cauzează căderea plantelor.

Şi recolta anului viitor va suferi
Din cauza păstrării culturii actuale de porumb în solă, în condiţii de iarnă, la cultura de porumb postmergătoare se propagă bolile enumerate anterior, ca agenţi de influenţă în diminuarea calităţii recoltei sau ca factori distrugători ai recoltei. De asemenea, populaţia sfredelitorului porumbului, ale cărei larve iernează în tulpinile de porumb, va prolifera.
Păstrarea culturii de porumb în câmp peste iarnă are influenţă negativă asupra producţiei culturii postmergatoare prin faptul că arătura de primăvară va avea o calitate foarte proastă, datorită faptului că solul mobilizat nu va fi mărunţit de succesiunea îngheţ – dezgheţ, dar şi de faptul că resturile vegetale nu au timp să se mineralizeze.
Toate aspectele consemnate în acest punct de vedere sunt elemente pentru care noi, cei de la firma KWS Seminţe, nu recomandăm păstrarea în câmp, peste iarnă, a culturii de porumb.
Alte argumente pentru a pune cât mai curând posibil la adăpost recolta de porumb încă nerecoltat citiţi din pag. 64-65.

PUTEŢI DIMINUA RISCUL PIERDERII RECOLTEI
Dacă în anumite zone se anticipează imposibilitatea recoltării la timp a culturii de porumb, fermierul ar trebui să se asigure că hibridul cultivat are rezistenţă bună la cădere, la fusarioza tulpinilor, a ştiuleţilor, că este tolerant la toate bolile care ar putea să influenţeze calitatea recoltei, că sola este curăţată de buruienile care debilizează plantele de porumb şi păstrează zăpada lipită de plante. Foarte important este ca la primul îngheţ, când se poate intra în teren, să se recolteze, iar arătura să fie făcută în ferestrele iernii, urmărind ca resturile vegetale să fie tocate cât mai mărunt şi să fie bine încorporate în sol.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 21/204 (ediţia 1-14 decembrie)