„Pomato” este o plantă himerică, produsă prin altoirea unui altoi de roşie pe un portaltoi de cartof. Numele îi vine din limba engleză, de la potato – cartof şi tomato – tomată. Ideea iniţială a apărut în 1930 şi îi aparţine lui Oscar Soderholm, un florar din Massachusets, SUA. În 1977, planta a fost dezvoltată de Institutul de Biologie Max Planck din Tübingen, Germania, iar primele roşii şi primii cartofi de pe o astfel de plantă au fost obţinute în 1994, la Institutul de Cercetare pentru Ameliorarea Plantelor Max Planck din Köln.
De-a lungul timpului, au mai fost dezvoltate tehnici de altoire cu altoi de tomate pe tutun („Tomacco”), castraveţi, dovleac, floarea soarelui, topinambur, cu altoi de vinete pe roşii sau altoi de tutun pe cartof.
Planta de „pomato” nu poate fi obţinută din seminţe, ci doar prin altoirea răsadurilor de cartofi şi de tomate. Tomata (Solanum lycopersicum L.) şi cartoful (Solanum tuberosum L.) aparţin familiei Solanaceae, au un număr comun de cromozomi primari şi au compatibilitate naturală de altoire, factori cheie de care depinde reuşita altoirii. Totuşi, producerea răsadurilor durează mai mult şi necesită mai multă pricepere şi muncă şi nu toate răsadurile sunt viabile. Tulpina de roşie şi tulpina de cartofi trebuie să aibă aceeaşi grosime pentru ca altoirea să aibă succes.
2 în 1: roşii cherry şi cartofi
În 2013, compania britanică Thompson and Morgan a început să vândă pe scară largă răsaduri produse prin altoirea de cartofi şi tomate, afirmând că este prima care a avut un astfel de produs în oferta comercială.
Producătorii afirmă că planta, botezată „TomTato” sau „Ketchup and Chips”, produce până la 500 de roşii cherry şi 2 kg de cartofi albi!. O variantă îmbunătăţită promite peste 500 de roşii cherry şi până la 3 kg de cartofi pe plantă. Un răsad de „pomato” se vinde cu preţuri între 6 şi 11 lire sterline.
Plantele pot fi cultivate în spaţii deschise sau în spaţii protejate, direct în sol sau în ghivece mari, de cel puţin 40 de litri, cu diametrul de minimum 50 cm, pentru dezvoltarea optimă a ambelor culturi. În câmp sau în grădini, distanţa dintre plante recomandată este de 60 cm.
La plantarea răsadurilor de cartofi altoiţi cu tomate, punctul de altoire trebuie să fie sub nivelul solului, iar pământul din recipientul de cultivare trebuie completat pe măsură ce planta se dezvoltă, pentru a evita ca tuberculii de la suprafaţă să rămână descoperiţi. În cazul în care la baza plantelor apar frunze de cartofi printre cele de tomate, acestea trebuie rupte, însă ruperea frunzelor nu va afecta recolta de cartofi.
Roşiile pot fi recoltate din iulie până în octombrie. După ultima recoltă de roşii, tulpina trebuie tăiată la nivelul solului, iar cartofii pot fi recoltaţi după 10 zile.
Deşi fructele cartofilor sunt otrăvitoare, roşiile şi cartofii produse de „pomato” sunt certificate că nu conţin glicoalcaloizi dăunători.
Aceeaşi companie britanică vinde şi răsaduri de plante obţinute prin altoire care produc atât vinete, cât şi cartofi.
„BRIMATO”: vinete + tomate
Cercetătorii de la Institutul Indian de Cercetare pentru Legumicultură au dezvoltat cu succes tehnica cultivării unei plante care produce atât vinete, cât şi tomate, pe care au numit-o „brimato”, de la brinjal – vânătă şi tomato – tomate. Fiecare plantă poate produce 3-4 kg de vinete şi 2-3 kg de tomate.
Cei care au lucrat la obţinerea „brimato” au explicat că altoirea a fost realizată când răsadurile de vinete aveau 25-30 de zile, iar cele de tomate aveau 22-25 de zile. După altoire, răsadurile au fost ţinute în condiţii atmosferice controlate timp de 5-7 zile, apoi au fost mutate într-o zonă parţial umbrită. Răsadurile altoite au fost transplantate în câmp la 15-18 zile după altoire.
AVANTAJELE CULTIVĂRII
În Marea Britanie, Germania, Noua Zeelandă, India, Kenia şi alte ţări unde „pomato” este deja cultivată, oamenii au considerat că astfel ar putea răspunde nevoii de a produce mai mult cu mai puţine resurse şi de a avea o producţie mai diversificată pe unitatea de suprafaţă, precum şi că ar putea satisface mai bine cererea de legume ce creşte tot mai mult, din cauza schimbării obiceiurilor alimentare ale consumatorilor. Plantele sunt recomandate atât micilor fermieri, cât şi celor care vor să cultive pentru consumul propriu în grădini urbane, terase sau chiar balcoane.
Alte avantaje: reducerea timpului de lucru şi a necesarului de muncă, reducerea costurilor pentru a asigura necesarul de apă, de tratamente fitosanitare şi îngrăşăminte.
Oscar Soderholm şi prima plantă de „pomato”, în publicaţia Popular Science, ediţia din martie 1930
un articol de
VIOLETA MÂŢ
