”Motivaţia extrinsecă a afirmaţiei se bazează pe strategia cantitativă, respectiv pe faptul că există o bază materială a producerii peştelui şi a altor vieţuitoare acvatice de neegalat, respectiv peste 71% din suprafaţa Terrei este acoperită cu apă, ceea ce înseamnă un volum de circa 1,483 mld. kmc, din acest volum 97,3% fiind asociat mărilor şi oceanelor. Este adevărat, însă, că această bază materială a fost şi este exploatată fără strategii şi planificări ale recoltei, pe termen mediu şi lung, astfel încât la ora actuală, circa 52% din populaţiile de peşti ale lumii sunt exploatate la maximum, 20% sunt exploatate moderat, 17% sunt supraexploatate dincolo de posibilitatea naturală de refacere, 7% sunt complet dispărute şi pierdute iremediabil şi doar 1% se refac natural de pe urma cultivării coordonate şi a exploatării omului”, explică Benone Păsărin.
În concluzie, pentru a putea beneficia de roadele „ogorului albastru”, este evident faptul că se impun stoparea drastică a pescuitului fără limite, crearea unei cote maxime de pescuit şi stabilirea unor sanctuare marine unde pescuitul industrial să fie interzis, iar populaţiile de peşti să aibă timp să se refacă.
Grad de utilizare a proteinelor de 94%
„Motivaţia intrinsecă sau strategia calitativă se referă la calităţile nutritive şi însuşirile organoleptice ale cărnii de peşte, proprietăţile sale fizico-chimice şi tehnologice cu adevărat deosebite, care se reflectă în impactul consumului asupra sănătăţii umane. Se cunoaşte în prezent că alimentaţia este răspunzătoare de mai mult de jumătate dintre toate bolile umane cronice. În alimentaţia umană, peştele deţine o pondere medie, el asigurând 12-15% din totalul proteinelor consumate”, argumenta prorectorul USAMV Iaşi. De precizat că un cetăţean român consumă, în medie, circa 5,5 kilograme de peşte pe an, în condiţiile în care consumul mediu anual de peşte în Uniunea Europeană este de peste 20 de kilograme pe cap de locuitor.
Atât carnea de peşte, cât şi icrele sunt considerate, de către mulţi nutriţionişti, a fi cele mai sănătoase produse alimentare de origine animală. Carnea peştilor este plăcută la gust şi mult mai digerabilă decât produsele şi preparatele din carne de pasăre sau de mamifere. „Gradul de utilizare a proteinelor din peşte este ridicat (94%), apropiindu-se de valoarea întâlnită la ou. Pe lângă calităţile sale gustative şi digestive, peştele conţine o serie de nutrienţi, valoroşi pentru sănătatea umană. Viteza de digerare a cărnii peştelui este mare, comparativ cu alte cărnuri, aceasta staţionând în stomacul omului numai 2-3,5 ore, faţă de 3,5-5 ore în cazul cărnii de vită. Dintre compuşii bio mai importanţi aflaţi în carnea de peşte, se remarcă proteinele, formate îndeosebi din albumine, în structura cărora se regăsesc toţi aminoacizii esenţiali, substanţele minerale (fosfor, potasiu, seleniu, zinc, iod – în cazul peştilor marini, vanadiu), vitaminele (A, B12 , D2, F), acizii graşi de tip omega, mai ales acizi omega 3 cu lanţ lung şi aminele biogene, între care, valoroasă pentru sănătate este L-carnitina şi derivatul ei, L-acetil carnitina”, adăuga profesorul Benone Păsărin.
Benone Păsărin: „În zonele în care se consumă în mod tradiţional mult peşte (Japonia), cum este şi la noi Delta Dunării, locuitorii sunt longevivi, sănătoşi şi nu suferă de depresie sau de anxietate. Consumul regulat de peşte ajută la dezvoltarea armonioasă a adolescenţilor, scade riscul la infarct şi prezintă o acţiune favorabilă asupra oaselor şi a articulaţiilor. De asemenea, consumul mărit de peşte se recomandă în stres, în caz de surmenaj intelectual şi, cu anumite precauţii, în sarcină. Peştele previne formarea cheagurilor de sânge, protejând şi retina”.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 7/234 (ediţia 15-30 aprilie 2019)
