Am primit la redacţie o poveste în versuri, povestea ţăranului bântuit de griji, de dureri, de neputinţă, relatată de feciorul lui, care ar trebui să-i urmeze într-ale agriculturii dar, mai mult ca sigur, nu o va face! Pentru că e al naibii de greu, de nedrept, într-o ţară în care, culmea, liderii politici ridică agricultura la rang de valoare naţională. Pe hârtie. Că pe ogor… e jale mare! Dar las versurile agro-pamfletului să vorbească despre asta, o fac dureros de bine! (Nicoleta DRAGOMIR)

Tata

de Ion Zimbru (pastel în stil ion/ic, după Mama lui Coşbuc)

Sub ţărnă, sfecla creşte greu/ şi morţii dau în floare,

de milă plânge Dumnezeu/ şi umblă pe ogoare!

Privind la gloduri şi la nori,/ bătrân şi alb ca varul, 

acolo, tată, vrei să mori/ în luptă cu hectarul!

Prăşeşti… opincile te dor/ şi te îndoaie sapa,

smulgi toată frunza de mohor,/ că tot o smulgi degeaba!

Iar oaia ta de lapte-praf/ vibrează lângă tine

că are ugerul concav…/ şi lupul nu mai vine!

Te uiţi la ea şi îi şopteşti/ când vezi că în ce hal o

usucă legile-omeneşti:/ „măi, dragă animalo,

nu ştiu, nu cred că mai apuci/ să treacă săptămâna,

nu guşti hardal, nu vrei lăptuci/ şi ţi se strâmbă lâna!”

Şi sapa ta se-ncarcă des/ că a plouat aseară…

te scarpini (plictisit) în stres/ şi molfăi o ţigară.

Scapi sapa jos, înjuri în sus,/ pe ăla şi pe aia…

eşti liniştit ca un obuz…/ „Ce ai?” – întreabă oaia.

„Am palma asta de pământ,/ am şobolani în şură,

şi „î” din „a”, şi „sunt” din „sînt”,/ şi n-am agricultură,

nevastă am bolnavă-n pat,/ am pană la cotigă,

am un purcel handicapat…/ am pus de mămăligă…

mai am un metru cinzăşopt/ şi patruzeci de kile,

iar gâlcile mi-au dat în copt/ ca două proiectile…

am pantalon de patru ţoli…/ să nu se bage samă…

am un plămân şi şapte boli/ în pieptul de aramă!”

Oaia s-a-ntins şi s-a răcit…/ o înveleşti cu iarbă…

plângi elegant, spre asfinţit,/ cu lacrimile-n barbă…

mai dai o sapă în folos,/ că tot o dai degeaba…!…

Primarul vine bucuros,/ să-ţi cântărească treaba!

Sătul de foame şi târziu/ te-ndrepţi şi pleci acasă…

acasă-i lună şi pustiu…/ şi câinele oftează…

găinile-au paralizat…/ şi ţi-a murit şi mielu’…

şi-adormi pe prispă…supărat/ că l-ai votat pe Nelu!