Standarde generale şi specifice

În conformitate cu noile prevederi, numărul standardelor specifice de
comercializare se reduce de la 36 de standarde la 10, pentru
următoarele fructe şi legume: mere, citrice, fructe de kiwi, salată,
cicoare creaţă de grădină şi cicoare de grădină cu frunze întregi,
piersici şi nectarine, pere, căpşuni, ardei gras, struguri de masă şi
tomate.

Celelalte fructe şi legume, care nu fac obiectul unui standard specific
de comercializare, trebuie să se conformeze standardului general de
comercializare. În acest caz, produsul este considerat ca fiind conform
cu standardul general de comercializare, dacă acesta corespunde
prevederilor standardelor aplicabile aprobate de Comisia Economică
pentru Europa a Naţiunilor Unite (CEE-ONU).

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale din România va asigura în continuare, prin Inspecţia de stat pentru controlul tehnic în producerea şi valorificarea fructelor şi legumelor, verificarea conformităţii acestor produse proaspete cu standardele de comercializare prevăzute în Regulamentul (CE) 1221/2008, în scopul prevenirii comercializării fructelor şi legumelor proaspete neconforme.

STANDARDUL GENERAL DE COMERCIALIZARE

Standardul general de comercializare se regăseşte în Anexa 1, partea A, pagina 11 a Regulamentului (CE) 1221/2008. Redăm câteva prevederi principale:

1. Cerinţe minime de calitate. În limita toleranţelor admise, produsele sunt: întregi; sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentruconsum); curate (fără materii străine vizibile); fără boli; fără deteriorări cauzate de boli care afectează pulpa; fără umezeală externă anormală; fără miros şi/sau gust străin. Starea produselor trebuie să le permită să reziste la transport şi la manipulare şi să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinaţie.

2. Caracteristici minime de maturitate. Dezvoltarea şi stadiul de maturitate a produselor trebuie să le permită continuarea procesului de maturaţie şi atingerea gradului de maturitate adecvat.

3.Toleranţa. Prezenţa în fiecare lot a produselor care nu îndeplinesc cerinţele minime de calitate este permisă în limita unei toleranţe de 10% din numărul sau greutatea produselor, cu excepţia fructelor atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum.

4. Marcarea originii produselor. Trebuie să menţionaţi numele complet al ţării de origine. În cazul produselor originare dintr-un stat membru, această menţiune este făcută în limba ţării de origine sau în orice altă limbă înţeleasă de consumatorii din ţara de destinaţie. În cazul altor produse, această menţiune este făcută în orice limbă înţeleasă de consumatorii din ţara de destinaţie.

STANDARDE SPECIFICE DE COMERCIALIZARE

Cele 10 standarde specifice de comercializare a legumelor şi fructelor se regăsesc în Regulamentul nr. 1221/2008, Anexa 1, partea B, pagina 12.

1. Standarde de calitate privind comercializarea merelor. Prezentul standard reglementează merele din soiurile (cultivarele) provenite din Malus domestica Borkh., destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, merele pentru prelucrarea industrială fiind excluse. Standardul are ca obiect definirea calităţilor pe care trebuie să le prezinte merele după condiţionare şi ambalare.

La toate categoriile, ţinând seama de dispoziţiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie şi de toleranţele admise, merele trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime de calitate: să fie întregi, sănătoase, curate, făăr boli, fără deteriorări cauzate de boli, fără umezeală externă anormală, fără miros şi gust străin. De asemenea, fructele trebuie să fie culese cu grijă.

Merele sunt clasificate în trei categorii:

– Categoria «extra» – merele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, calibrul şi coloraţia caracteristice soiului respectiv şi să aibă ataşat un peduncul intact. Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare. Merele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepţia unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, păstrarea şi prezentarea sa în ambalaj.

– Categoria I – merele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte forma, calibrul şi coloraţia caracteristice soiului respectiv. Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare.

Cu toatea cestea, sunt permise câteva defecte, cu condiţia ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj: un uşor defect de formă; un uşor defect de dezvoltare; un uşor defect de coloraţie; uşoare defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăşi: lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită; 1 cmp din suprafaţa totală în cazul altor defecte, cu excepţia ruginii (Venturia inaequalis), a cărei suprafaţă totală nu poate depăşi 0,25 cmp; 1 cmp din suprafaţa totală în cazul loviturilor uşoare, caz în care epiderma nu trebuie să fie decolorată. Pedunculul poate lipsi cu condiţia ca secţiunea să fie curată şi epiderma adiacentă să nu fie deteriorată.

– Categoria II – această categorie cuprinde merele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime de calitate. Pulpa nu trebuie să prezinte defecte esenţiale.

În regulament mai sunt prevederi referitoare la calibrare (calibrul minim e de 60 mm), dispoziţii privind toleranţele, dispoziţii privind prezentarea şi marcajul (identificarea produsului, natura produsului, originea, caracteristicile comerciale şi marcajul de control oficial).