Sistemul a început să fie recomandat în România în ultimii ani, dar practica este cunoscută de zeci de ani, adevăraţii creatori ai tehnologiei No tillage fiind americanii. Aceştia au vrut să protejeze solul împotriva eroziunii eoliene, dar şi împotriva eroziunii produse de apă. Asta, desigur, în funcţie de zonarea culturilor.

Laurenţiu Gogoşeanu a schimbat macazul
În ţara noastră sunt puţini fermieri care au decis să producă în acest sistem. Unul dintre ei este Laurenţiu Gogoşeanu, din comuna Murgaşi, judeţul Dolj. L-am “întâlnit” pe un grup de fermieri de pe Facebook. Îndrăznise să publice o fotografie din timpul semănatului cu descrierea „No till”. Pentru că mulţi colegi de breaslă au comentat cu privire la avantajele, dar mai ales la dezavantajele acestui tip de tehnologie, am considerat oportun să-i cer detalii.
Agricultorul doljean lucrează o suprafaţă de nouă sute de hectare de teren agricol, în mare parte luat în arendă. „Am postat (fotografia cu lucrarea no till – n.r.) pentru că am vrut să văd opinia colegilor mei cu privire la No tillage. Eu am ales acest tip de tehnologie pentru că toamnele ultimilor ani au fost foarte secetoase. Chiar dacă noi ne aflăm într-o zonă deluroasă, cu păduri, nu a plouat deloc în ultimii trei ani în perioada august-octombrie; am avut ani în care nu a plouat până în decembrie şi grâul de toamnă a răsărit abia în martie. Arătura este cel mai mare duşman al solului, din toate timpurile. Eventual un scarificat e mai bun, ceva mai aproape de un Minimum till, însă agricultorii români sunt încă sceptici. E ceva nou pentru noi, dar în Argentina şi America de Nord se cultivă în sistem No till de peste 30 de ani”, spune fermierul. Are în planul de culturi doar grâu, porumb şi floarea-soarelui. După ce recoltează grâul însă, mai seamănă nişte amestecuri de culturi care după răsărire sunt încorporate în sol primăvara. „Pe 50% din terenul lucrat semănăm grâu, apoi, în funcţie de asolament: 20% porumb şi 30% floarea-soarelui sau invers”, specifică Laurenţiu Gogoşeanu.

Trecerea la No till cere multă… răbdare
Este deja în anul cinci de „No till” şi spune că rezultatele sunt foarte bune, dar… cu răbdare şi, neapărat, protecţie fitosanitară optimă. „La noi este un sol luto-argilos, care menţine foarte multă umiditate şi nu reuşeam şă intrăm în sole la fertilizat, la însămânţat primăvara; nu puteam prelucra terenul. Semănam târziu, apoi venea seceta şi nu se mai dezvoltau plantele. Din momentul în care am lucrat No tillage, primul an a fost relativ bun, în al doilea şi al treilea a mers foarte prost, dar începând cu anul patru au apărut rezultatele bune. Din anii 4 şi 5, pe măsură ce se structurează solul şi resturile vegetale aduc un aport de humus şi de materie organică, producţiile se îmbunătăţesc mult, cresc semnificativ”, explică agricultorul doljean.
Chiar dacă pare greu, ca în orice domeniu, rezultatele bune nu apar peste noapte. „Nu trebuie să avem aşteptări imediate de la această tehnologie de cultură. Abia din cel de-al patrulea an se văd îmbunătăţiri. Solul de la un an la altul se structurează tot mai bine, nu se mai tasează. În primii ani este un grad de compactare a solului destul de mare. Pentru că trecem de la afânarea solului la no till, nu mai facem nici un fel de lucrare. Dar pe parcurs, odată cu resturile vegetale care rămân pe sol, apărând şi utilitatea microbiană, acesta se restructurează şi se creează orificii pe unde pătrund rădăcinile plantelor în căutarea apei”, argumentează fermierul.

Consum redus, fiabilitate crescută
În privinţa maşinilor şi utilajelor folosite, dar şi a forţei de muncă…, ei bine, şi aici se fac economii. „Consumul de motorină se reduce cu aproape 30 la sută, iar productivitatea muncii creşte cu peste 60 la sută. Dacă facem o singură trecere, care este însămânţarea şi în prealabil tocăm resturile vegetale, nici nu avem nevoie de multă forţă de muncă. Deci facem economii mari”, explică Laurenţiu Gogoşeanu.
De asemenea, acesta precizează că fiabilitatea tractoarelor este una crescută, iar uzura e foarte mică, întrucât nu există lucrări de arat, de scarificat… „Aici pur şi simplu trage de o semănătoare. Dacă producătorul recomandă la un tractor de 200 CP pentru tehnologia clasică un plug cu cinci trupiţe, la solul din zona noastră, în doi ani este imposibil să nu se strice tractorul. Condiţiile de câmp fac diferenţa şi noi trebuie să ne adaptăm. Noi am luat utilaje care tractează semănătorile supradimensionate pentru a nu avea probleme”.

Rapid şi eficient
Gadget-ul care îl ajută foarte mult în fermă este GPS-ul. Pentru că „în primăvară timpul de însămânţare este unul foarte scurt şi având auto-ghidaj pe tractoare, putem lucra ziua şi noaptea. Anul acesta, de exemplu, am însămânţat 500 de hectare în doar opt zile. La o tehnologie clasică, unde ar fi trebuit să pregătim terenul înainte, nu cred că terminam mai repede de trei săptămâni cu utilajele vechi pe care acum le punem în vânzare pentru că nu le mai folosim. Vindem ce foloseam în tehnologia clasică şi achiziţionăm câte ceva nou pentru no till, pentru că sunt destul de scumpe”, mărturiseşte fermierul.

Dezavantaje? Cresc cheltuielile cu protecţia plantelor
Consecinţa cu care se confruntă şi de care se tem cel mai mult cultivatorii români este impactul crescut de boli şi de dăunători. Prin arătură, respectiv prin sistemul clasic, se reducea drastic acest risc. Dar, odată respectată rigoarea tehnologică fitosanitară, nu sunt motive de îngrijorare, spune fermierul. „Trebuie să realizez un tratament fitosanitar în plus faţă de tehnologia clasică. De exemplu, dacă grâul răsare în toamnă, înfrăţeşte şi creşte suficient şi atunci trebuie să intervenim cu un fungicid în luna noiembrie. Asta s-a întâmplat doar acum trei ani, când a fost anul foarte bun. În rest, am făcut două tratamente cu fungicid, pe care bănuiesc că orice fermier care vrea să realizeze producţie bună le aplică. Precizez că aleg fungicide bune, de top. Dacă majoritatea fermierilor încearcă să reducă din costurile cu tratamente fitosanitare, noi economisim pe partea de lucrări ale solului şi încercăm să facem tratamente eficiente în timpul vegetaţiei, pentru a asigura sănătatea plantelor. Dar maxim un tratament în plus şi doar la grâu, la celelalte culturi nu intervenim extra faţă de cei care folosesc tehnologia clasică”, susţine doljeanul. Laurenţiu Gogoşeanu are trei maşini autopropulsate în parcul de utilaje al fermei, aşa încât trecerile în plus la tratamente nu reprezintă o problemă, fiind efectuate foarte rapid.

SUNT NECESARE UTILAJE SPECIALE
Cei interesaţi de tehnologia no till trebuie să ştie că aceasta nu este posibilă cu semănători clasice. „Sunt necesare semănători speciale pentru no till, care să permită plasarea seminţei în sol la o adâncime corespunzătoare; trebuie să fie o presiune destul de mare pe patina care intră în pământ, ca să lase sămânţa. Noi avem două semănători finlandeze Tume de 3 şi 4 m şi o altă semănătoare Vaderstad de 6 m pentru păioase, iar pentru porumb folosim o semănătoare franţuzească Monosem, tot specială pentru no till, care are un fel de semipregătire înainte. Cu semănători clasice nu se poate lucra în acest sistem”, susţine cultivatorul doljean.

Laurenţiu Gogoşeanu: „Am avut pe sole izolate şi 8 tone/hectar la grâu, acum doi ani. La porumb am recoltat între 6 şi 9 tone/hectar, iar la floarea soarelui, 2.700-3.400 kg/ha. Acestea sunt producţiile obţinute cu no till; destul de mari pentru zona noastră”.

Articol publicat în revista Ferma nr. 19/246 (ediţia 1-14 niembrie 2019)