Adică au pus umărul cum a putut fiecare: unii au împărțit pământul, bineînțeles, cui trebuie; alții au făcut afaceri vânzând pământul pentru ca banii să ajungă unde trebuie; unii, mai întreprinzători, au tăiat și au dus la fier vechi sisteme de irigat, utilaje și instalațiile folosite în agricultură ca să meargă bine și activitatea portuară.
Tot în felul acesta au gândit și cei care au tăiat perdelele de protecție agro-forestiere de pe marginea drumurilor și dintre solele de cultură, ca să fie continuitate de la o guvernare la alta, mai ales că acestea încurcau rău la depunerea troienelor de zăpadă pe șosele, iar cei de la comandamentul de iarnă nu puteau să-și justifice pe deplin activitatea. În plus, nu aveai nici o bună vizibilitate a culturilor agricole din șosea.
Am rămas uimit cum s-a dezvoltat viticultura la munte! Am mers undeva în vârf de munte, la peste 1000 m altitudine, unde un proprietar de pădure mi-a oferit un vin nobil, pe care mi-a spus că l-a “scos” din pădure. Întrebat “Cum, ați aclimatizat așa soiuri nobile la altitudinea asta? Sau să fie vorba de efectul schimbărilor climatice?”, omul mi-a răspuns sincer: “Da, domnule, din pădure îl aduc. Tai copacii și în schimbul loc primesc vin, pe care îl distribui în zonă”.
“Dar nu este păcat să distrugi pădurea?” Răspunde el: “Nu ai văzut, domnule, că și ursul s-a aclimatizat, nu-i mai place să stea în pădure, vrea și el la șosea, să mai vadă un trecător, o mașină scumpă, ceva de mâncare mai procesat. În plus, pădurea reduce mult din viteza vântului, iar eu doresc în schimbul ei să creez un parc de eoliene, să-mi producă energie ca să-mi fie și mie munca mai ușoară. Am auzit că vântul nu se impozitează, deocamdată, în România”.
Exemplele privind evoluția agriculturii după 1990 pot continua, însă au fost și mai sunt unii care nu s-au orientat ca și cei prezentați până acum. Aceștia chiar au investit în agricultură, fie ca oameni de afaceri sau ca sursă de subzistență. Aceștia au dus greul, peste ei au venit seceta, inundațiile, prețurile mari la carburanți și inputuri, aviara și alte molime aduse de un partid sau altul.
Cei care au scăpat au sperat la mai bine, la găsirea unor soluții viabile de redresare, au privit cu speranță spre minister, instituție care a avut în fruntea ei titulari cu specializări. Așteptarea nu a fost zadarnică, pentru că s-a găsit, în sfârșit, soluția agriculturii românești: INTRODUCEREA DE NOI TAXE ȘI IMPOZITE! De la terenuri, bovine, ovine, caprine, porcine și terminând cu găinile.
Aici se pare că este o ușoară problemă, unii spun că se lucrează la găsirea unei soluții de crotaliere a găinilor și la stabilirea impozitelor diferențiate: unele sunt ouătoare, altele de carne și unele chiar de ornament. S-ar putea ca cele din urmă să primească un impozit mai mare, fiind considerate de lux. Cert este că subiectul momentan s-a închis: totul se impozitează!
Au încercat unii să protesteze, însă au fost ușor potoliți de “specialiștii” de serviciu ai televiziunilor patriei. Răspunsul a fost următorul: în agricultură există cea mai mare evaziune, pe primul loc situându-se sectorul de morărit și panificație, cu argumentul că pâine se fabrică în fiecare zi.
Bine, bine, ar putea spune cineva cu o minte mai nonconformistă, necontaminată politic, să stârpim evaziunea și să lăsăm micul fermier să se dezvolte. Au fost ceva voci, e drept, mai palide, care au spus asta. Dar acestea au fost anihilate mai mult sau mai puțin respectuos, pe motiv că acest sistem de impozitare va închide fermierii mici și mijlocii și că acestui tratament financiar îi vor rezista numai fermierii mari, ceea ce este extraordinar de bine.
Aceștia lucrează performant, comasat și chiar științific. Și cred că sub termenul de științific se ascunde și formula: mai cotizează la nevoie! Ce vor face însă sutele de mii de oameni care vor închide activitatea din care trăiau și așa prost. Oare să ajungă și aceștia în rândul șomerilor și a asistaților sociali? Că de programe de reconversie profesională de așa amploare nu am auzit! Cel mai reușit a fost cel cu mărirea numărului de senatori și deputați dar asta se întâmplă o dată la patru ani…
