Multe memorii și o scrisoare plină de năduf - Revista Ferma
10 minute de citit

Multe memorii și o scrisoare plină de năduf

pasune111 m Multe memorii și o scrisoare plină de năduf

E vorba de însușirea subvențiilor europene pentru pășunat, fără ca banii să se regăsească în lucrările de îngrijire a izlazului comunal. E vorba, de asemenea, de cheltuirea netransparentă a banilor încasați de asociație drept subvenții pentru pășunat și de încălcarea unor obiceiuri străvechi, în baza cărora crescătorii de animale și-au organizat pășunatul de la un an la altul. Situația de la Tulgheș s-a agravat atât de mult, încât unii dintre fermieri s-au trezit cu poliția și jandarmeria pe cap. Tracasările pe care le îndură simplii fermieri, fără acces la resursele financiare intrate pe mâna câtorva privilegiați, provoacă în timp euroscepticism, fiindcă toate nemulțumirile sunt puse pe seama UE. Or, UE este tocmai sursa banilor. Nu sunt de vină autoritățile de la Bruxelles pentru faptele conaționalilor noștri ajunși vremelnic în fruntea bucatelor. 

 

Bani mulți, pajiști degradate

Certitudinea încasării banilor europeni pentru pășunile Tulgheșului i-a stimulat pe câțiva localnici să înființeze în 2007 o asociație pentru creșterea animalelor. Zis și făcut. Asociația a primit adeverință și pășune de la Primărie, a depus cerere la APIA și a început să încaseze subvențiile. La început, toți erau entuziaști. Vor curge râuri de bani, din care se vor adăpa cu toții și vor deveni veritabili fermieri europeni. Vise frumoase, numai că năravurile autohtone s-au dovedit o stavilă puternică în calea realizării acestora. Unii fermieri, cu spirit civic mai pronunțat, au observat că prosperitatea le este rezervată anumitor inși, în timp ce ei continuă să se zbată în nevoi. Ei au observat, de pildă, că pentru efectuarea de lucrări în izlaz a fost încheiat un contract cu firma viceprimarului sau cu firme din alte județe, fără ca lucrările să ducă la îmbunătățirea pajiștilor. Scriu protestatarii: ”Pășunile noastre sunt la ora actuală într-o stare jalnică, brăzdate de tot felul de drumuri de tractor. (…) Drumurile respective s-au transformat în făgașe pentru torente de apă, fiind actualmente colectoare de apă de ploaie care se transformă, când plouă, în averse, în viituri care erodează solul distrugând altă suprafață de pășune prin acoperirea acesteia cu aluviuni, bolovani etc”.

 

Șefii de stână, reprezentanții tradiției

Ce au mai văzut, de-a lungul timpului, fermierii cu spirit civic? Ei acuză că ”președintele-boier” a făcut tranzacții cu animale și cu produse ale acestora (miei, brânză) în numele asociației, fără ca asociația și membrii să aibă vreun avantaj concret. Mai mult, au fost achiziționate utilaje, mașini, chiar și un gater, toate fiind administrate, susțin protestatarii, în interesul câtorva privilegiați și nu în interesul asociației. Fermierii ar fi vrut să aibă în comună o unitate de procesare a laptelui, un micro-abator sau un depozit frigorific, dar, din păcate, nimic din aceste instalații necesare unei agriculturi integrate nu a fost achiziționat. 

Cel mai mult i-a revoltat pe fermieri tentativa conducerii asociației de a schimba șefii de stâne aleși de comunitate, potrivit unui străvechi obicei. Operațiunile de schimbare a șefilor de stâne au fost declanșate după închierea unui nou contract de concesiune, în 2013. Stă scris în memoriu: ”Ulterior încheierii contractului de concesiune, contrar celor menționate în contract și în Caietul de sarcini, președintele asociației a încercat schimbarea unor șefi de stână desemnați de comunitățile locale – comunitățile sătești ale crescătorilor de animale. Menționăm faptul că de când se știu bătrânii satelor componente ale comunei Tulgheș, șefii de stână sunt aleși prin vot de crescătorii de animale arondați la stâna respectivă, nefiind nici un fel de conflict până la intervenția președintelui asociației. (…) Deși a avut tot concursul Primăriei, nu a fost cu putință să schimbe obiceiul locului și forma tradițională de organizare a pășunatului în cei doi munți, formă existentă din vremuri străvechi, formă care nu a fost cu putință să fie schimbată nici de regimul comunist”.

 

Cazul Tulgheș ajunge la Judecătorie

În martie 2014, a avut loc o adunare generală a asociației. În urma discuțiilor, participanții au votat numirea unui cenzor, expert contabil de profesie. Noul cenzor a primit misiunea de a controla actele asociației din perioada 2009 – 2014. În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc o nouă adunare generală, prilej pentru membrii cu simț civic să ceară cenzorului prezentarea rezultatelor obținute până în acel moment. Cenzorul nu a oferit informațiile cerute, iar câțiva dintre fermieri au fost excluși din asociație. Nu peste multă vreme, cenzorul și-a dat demisia. În 2015, la sesizarea unui număr de 80 de fermieri care se retrăseseră la începutul anului din asociație, Consiliul Local a reziliat contractul de concesiune a pășunilor în suprafață de 971 ha, încheiat în 2013. Hotărârea a fost luată în data de 23 aprilie 2015 și este afișată pe site-ul Primăriei. Asociația a contestat decizia CL și a atacat-o în instanță, în luna august. Asociația a câștigat acțiunea, unii dintre fermieri acuzându-l pe primar de non-combat. 

În primăvara acestui an, situația s-a agravat la Tulgheș. ”În acest an, se plâng fermierii, au venit jandarmii și polițiștii, în ziua de 8 aprilie, pentru a alunga crescătorii de animale din locul unde vărează de când se știu, aflați acolo pentru a muta edificiile necesare desfășurării activității de pășunat pe timp de vară: amenajarea adăposturilor pe timp de noapte a animalelor, amenajarea adăposturilor pentru mulsul oilor, mutatul stânii unde dorm ciobanii. (…) Când au văzut această desfășurare de forțe înarmate până în dinți, gospodarii aflați pe munte au plecat imediat de acolo, deoarece lucrările erau finalizate, trebuia doar să mănânce și să se întoarcă acasă”. 

 

O primăvară agitată

Situația la Tulgheș rămâne deocamdată tensionată. În comună activează atât Asociația Crescătorilor de Animale înființată în 2007 și gestionară a peste 900 de ha de pășune din izlazul comunal, cât și noua cooperativă agricolă înființată de cei 80 de fermieri care au părăsit asociația la începutul anului 2015. Pășunile rămân pe mai departe obiect de dispută, interesele ciocnindu-se permanent, fără ca autoritatea publică locală să reușească să le armonizeze. 

Nici instituțiile județene și naționale nu par interesate de acest caz. ”În perioada anilor 2014 – 2016 am făcut o multitudine de petiții, plângeri, cereri etc., aproape la toate organele Statului Român prin care am încunoștiințat asupra opresiunilor la care suntem supuși, dar am rămas fără nici o rezolvare legală a situației noastre, rămânând să fim alungați de pe pășune ca în vremurile grofilor, așa cum povesteau bunicii noștri”, scriu fermierii nemulțumiți. 

Subvențiile europene au fost și sunt un lucru minunat pentru agricultura românească. Dacă aceste subvenții au fost cheltuite în alte scopuri decât cele prevăzute de legislația europeană, nu este UE de vină. Dacă, așa cum se întâmplă în prezent, subvențiile ajung cu întârziere, nu este UE de vină, ci vina aparține autorităților interne. Din păcate, orice inconvenient este pus pe spesele Bruxelles-ului, când, de fapt, vinovații sunt aici, prin instituții sau la cârma unor asociații agricole. Cei care au beneficiat cel mai mult de banii europeni nu au nici un scrupul în a-i manipula pe agricultorii mai puțin informați, spunându-le că funcționarii europeni sunt responsabili de toate neajunsurile. Are și birocrația europeană destule păcate, dar măcar nu are mâna lungă și gura bogată așa cum le au unii dintre conaționalii noștri, obișnuiți să-și prostească semenul, eventual sub faldurile unui steag tricolor.

 

 

EURO LA HECTAR

Comuna Tulgheș este situată în nord-estul județului Harghita, într-o depresiune înconjurată de culmile Munților Giurgelului. Prin urmare, așezarea este bogată în pășuni și fânețe, aproape o mie de hectare de izlaz comunal. Din 2007, anul aderării României la UE, pășunile s-au transformat în surse de bani. Deseori, mulți bani, mai ales în zonele montane. Acești bani sunt destinați de către UE utilizatorilor de pășuni, mai exact, crescătorilor de animale. Principiul este simplu și generos: fermierii adevărați, mulți dintre ei păstrători ai unor tradiții străvechi în creșterea animalelor, trebuie ajutați să supraviețuiască într-o economie dură și trebuie ajutați să rămână locului, în satele lor, și să ofere de acolo, din mediul lor tradițional, hrană bună locuitorilor din orașe, fiindcă nu poți fi și IT-ist și oier în același timp. Diviziunea muncii a fost inventată încă din Paleolitic, iar lucrurile esențiale au cam rămas aceleași, în ciuda unor schimbări uluitoare petrecute la suprafață. 

Principiul acesta simplu al UE de a ajuta fermierii autentici a fost grav pervertit în satele noastre, fiind utilizat ca un instrument de acaparare a banilor de către grupuri de interese locale, camuflate sub denumirea de asociații. Exact acest lucru este reclamat de către semnatarii numeroaselor memorii trimise de la Tulgheș la Miercurea Ciuc și la București. Ei susțin că în conturile asociației au intrat aproape două milioane de euro, iar starea pășunilor este deplorabilă.

 

 

 

 

 

Articol publicat in revista Ferma nr.9(170) 15 – 31 mai 2016

 

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →