În comparație cu pajiștile naturale, la pajiștile semănate, folosirea în primul an de vegetație, indiferent de destinația lor ulterioară (pentru pășunat sau ca fâneață), se face numai prin cosire, deoarece, prin formarea unui aparat foliar bogat, se mărește puterea de asimilație, determinând o mai bună înrădăcinare și fortificare a plantelor. În acest caz, prima cosire normală (în afara cosirii de curățire) trebuie efectuată la înflorirea deplină a plantelor de leguminoase și graminee.
În condițiile unei pajiști semănate folosite ca fâneață pe toată durata culturii (2-7 ani, în funcțiie de speciile componente ale amestecului), stabilirea momentului optim de cosire condiționează atât durata de folosire economică, cât și cantitatea și calitatea furajului obținut.
În activitatea practică de folosire a pajiștilor semănate, alegerea momentului efectuării lucrării de cosire este determinat de următorii indicatori: intervalul de cosire și fenofaza de creștere și de dezvoltare a plantelor.
Optimizarea intervalului de cosire pentru producții calitative
Intervalul de cosire se bazează pe perioada de timp exprimată de regulă în zile sau săptămâni, de refacere a vegetației pajiștilor, și se aplică mai mult în zonele în care în perioada de vegetație se înregistrează o repartizare mai uniformă a precipitațiilor sau în cazul pajiștilor semănate irigate. Optimizarea timpului de cosire este determinată de capacitatea plantelor de refacere a masei foliare, de care depinde producția și calitatea acesteia. Acest indicator nu ține seama de fenofaza de creștere și de dezvoltare a plantelor de graminee și leguminoase și nici de proporția acestora în compoziția floristică a covorului vegetal.
Din datele medii prezentate în Tabelul 1 rezultă că producția și calitatea furajului crește proporțional cu mărirea intervalului de cosire, între 2 și 6 săptămâni; producția de masă verde este de 17 tone/ha la intervalul de cosire de două săptămâni, și de 36 tone/ha (de două ori mai mult) la intervalul de cosire de șase săptămâni. Cositul la un interval de opt săptămâni duce la o scădere pronunțată a producției și a calității furajului (în medie 20 t/ha), ca urmare a recoltării foarte tardive a plantelor (faza de formare și coacere a semințelor) și a numărului scăzut de cosiri (una-două). De asemenea, alternanța intervalelor de cosire (4 cu 6 sau 6 cu 8 săptămâni) nu influențează pozitiv producția și calitatea furajului. În concluzie, numeroasele studii și observații practice, prezentate sintetic și în acest articol, evidențiază că, în funcție de intervalul de cosire, efectuarea acestei lucrări din 4 în 4 săptămâni influențează cel mai mult producția de masă verde și cantitatea de proteină brută.
Fenofaza de creștere și de dezvoltare a plantelor
Stabilirea momentul optim de cosire a pajiștilor semănate în funcție de fenofaza de creștere și dezvoltare a plantelor de leguminoase și graminee de pajiști din compoziția floristică constituie criteriul cel mai bun de eficientizare cantitativă și calitativă a acestei lucrări de recoltare. În acest caz, momentul efectuării lucrării de cosire este determinat de proporția speciilor componente și de fenofaza de dezvoltare a plantelor (Tabelul 2). Cosirea plantelor la o înălțime mică (7-8 sau 10-12 cm), care imită folosirea prin pășunat a pajiștilor, are ca efect scăderea pronunțată a producției și calității, “epuizarea” precoce a plantelor, reducerea densității și longevității plantelor. În condițiile unor pajiști semănate, în care speciile de leguminoase (lucernă, trifoi roșu, trifoi alb, ghizdei) sunt dominante (în proporție de peste 50%), momentul optim de cosire este când plantele de leguminoase sunt în faza de început de înflorire, când se realizează producția maximă (peste 40 t/ha masă verde) și cantitatea cea mai mare de proteină brută (cel puțin 1700 kg/ha).
În situația unei pajiști în care speciile de graminee sunt dominante (golomăț, păiuș, raigras etc.) se recomandă începerea cositului la înflorirea deplină a acestor plante, când se poate realiza aproape 40 t/ha masă verde, cu peste 1400 kg/ha proteină brută.
Când se face ultima cosire?
Prelungirea duratei de folosire a pajiștilor semănate este determinată și de stabilirea momentului ultimei lucrări de cosire. Astfel, indiferent de modul în care s-au efectuat celelalte cosiri în timpul perioadei de vegetație, ultima cosire se va realiza până la apropierea temperaturii atmosferice de 0oC, care coincide cu apariția primelor brume, iar calendaristic, până la sfârșitul lunii septembrie, în zonele de deal și submontane și 15-20 octombrie în zona de câmpie. Prin încetarea folosirii pajiștilor la aceste date, plantele vor putea acumula, până la intrarea în perioada de iernare, suficiente cantități de zaharuri solubile în rădăcini și colet, pentru a rezista temperaturilor scăzute.
TABELUL 1: PRODUCȚIA DE MASĂ VERDE ȘI PROTEINĂ BRUTĂ A PAJIȘTILOR SEMĂNATE, ÎN FUNCȚIE DE INTERVALUL DE COSIRE (REZULTATE MEDII)
TABELUL 2: PRODUCȚIA DE MASĂ VERDE ȘI PROTEINĂ BRUTĂ A PAJIȘTILOR SEMĂNATE, ÎN FUNCȚIE DE FENOFAZA DE COSIRE (REZULTATE MEDII)
Articol publicat in revista Ferma nr.8(169) 1 – 14 mai 2016
