”De la şapte ani mă ocup de animale, de agricultură, de tot. Toamna le ţinem aici la Haţeg, la fratele meu. Pe timp de iarnă, primăvara şi vara le avem acasă sau la munte. Nu e chiar aşa de greu. Dimineaţa mă trezesc, mă duc la şcoală, vin după-amiaza şi le fac curăţenie, le dau apă, merg cu ele pe câmp, apoi învăţ. Vreau să mă fac medic veterinar, să urmez Facultatea de Medicină”, ne-a mărturisit Emanuel Miclăuş.

Vară grea, iarnă aşişderea

Întâlnirea de la Toteşti a fost prilej de mândrie pentru oieri, dar şi moment de bilanţ al unui an pastoral dificil. Iar stabulaţia nu va fi nici ea uşoară. ”Cred că a fost cel mai greu an de când facem ciobănie. Şi eu fac asta de la vârsta de 13 ani”, ne-a spus Pavel Iovăneasă. ”În iulie, iarba era uscată ca iarna. Am făcut o coasă de lucernă, iar în toamnă abia am mai făcut una. Acum avem ce să cosim, dar nu se mai usucă iarba. Cei care au posibilitatea de a înfolia, mai fac ceva furaje, alţii nu. Porumbul, în unele tarlale, parcă e trestie. După o vară secetoasă, va urma o iarnă destul de grea din cauza lipsei furajelor. În iulie am făcut furajare la tineretul de prăsilă pentru că n-au avut ce să mănânce; noaptea le puneam baloţii de fân sau de lucernă făcuţi în luna mai. Ne îngrozim când ne gândim ce va fi la iarnă. Avem furaje scumpe, hrană puţină şi un preţ mediocru la carne. Peste toate astea, o boală precum cea din Spania ar înseamna închiderea fermelor”, a încheiat oierul din Haţeg.

un articol de

DANIELA RADIŞ

OLIVIA FIRI